Scrisoare de ramas bun

Stiu ca am plecat fara un cuvant si poate prea multi pasi inspre tine nu am facut nici eu. Iarta-ma! Am crezut, ca o naiva ce sunt, asa cum imi spui tu, ca iubirea se simte, nu se spune. Asa ca, logic, am crezut ca o sa iti dai seama. Ce amuzant suna acum! Ca o sa-ti dai seama ce vreau sa iti transmit. Dar, bineinteles, tu, ca un barbat adevarat ce esti, bine ancorat in realitate, nu ai simtit nimic. Poate, daca te musca un tantar, simteai mai multe decat ai simtit in secunda in care am inchis usa in urma mea. Am plecat razboinica, cu un singur gand in minte: "Las' ca vezi tu cand iti vei da seama ca asta e ultima oara cand ma vezi, cand ma atingi, cand imi vorbesti! Iti va parea rau. Si vei veni plangand dupa mine! Iar eu, ca o regina de gheata, te voi refuza! Ha! Ce razbunare dulce!" HA! Zic eu acum, zambind amar. Pentru ca acum, dupa ce a trecut un timp, stiu ca plecarea mea a trecut neobservata.Si ca habar nu ai avut ce as fi vrut eu de la tine. Si daca ai fi stiut.ai fi ras, cum rad eu acum de copilul care am fost. A trecut ceva timp, dar acum stiu mai bine! Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? Revin acum, cu o scrisoare de ramas bun, ca sa iti spun ce trebuia sa iti spun atunci:A fost frumos cat a durat! Iti multumesc! Iti doresc sa ai o viata frumoasa! Si chiar o spun din inima. Si nu doar pentru ca suna frumos! Am crescut, vezi? Recunosc ca imi revii in minte uneori. Sterg amintirile de praf, le zambesc cu drag, uneori lacrimez (mai mereu), insa ma opresc in punctul in care incepe sa devina intunecat, nesigur. Si evit sa imi pun vesnica intrebare: De ce? Insotita de prietena ei cea mai buna: Ce-ar fi fost daca.? Trecutul a ramas in urma si lupt pentru a-l pastra acolo.in trecut. Pentru ca, daca l-as reinvia, ar fi prezent doar pentru mine. Trecutul prezent.un timp care nu exista in gramatica, dar care exista in mine. Insa sunt silitoare, sa stii. Am fost intotdeauna. Fac meditatii si incerc sa reinvat gramatica in care timpul prezent este doar prezent. In care EU SUNT, nu EU AM FOST SI AS FI PUTUT FI. Iar viitorul... Mi-e indiferent, atata timp cat nu va fi viitorul trecut!Dar iar vorbesc aiureli multe. Stiu ca nu-ti place, stiu ca esti un barbat practic, realist si ca nu-ti plac infloriturile. Nu mai vreau sa iti spune decat un singur lucru: Nu regret nimic, dar mi-ar fi placut mai mult sa nu te fi intalnit. Chiar daca asta ar fi insemnat sa am o viata plictisitoare si fara sens. E destul de direct pentru tine?P.S. aceasta nu este o poveste adevarata, desi ar putea fi povestea oricui. Orice asemanare cu personaje din lumea reala nu este intamplatoare, ci perfect intentionata.


Un articol de Simona Cirlugea