De cele mai multe ori, originile conflictelor sunt complexe si foarte diverse. Cand vine vorba despre conflictele dintr-un cuplu, parca este si mai greu de elucidat misterul. Psihologii considera ca cele de ordin contextual socio-cultural sunt foarte des intalnite.
Daca partenerii au crescut in medii culturale si in clase sociale diferite, apar discutiile in contradictoriu. De exemplu, pentru un partener, ideea de casatorie poate insemna ca barbatul este cel care comanda in casa si el ia deciziile in permanenta, pe cand celalalt partener considera ca o relatie armonioasa inseamna pozitii egale ale celor doi. Din punct de vedere psihologic, putem vorbi despre trei cauze majore ale izbucnirii si mentinerii unui conflict marital sau de cuplu:
-Lipsa unei limite interne si externe cuplului;
-Rigiditatea anumitor tipuri de comportament (regresiv, respectiv copilaresc, sau progresiv, respectiv specific adultului);
-Lipsa unui echilibru al stimei de sine a partenerilor (unul dintre parteneri se simte jignit, ofensat sau neapreciat).
Pentru a functiona armonic, un cuplu trebuie sa-si defineasca in mod clar limitele interne (existente intre cei doi parteneri), cele externe (intre ei si ceilalti) si sa fie capabil sa pastreze flexibil un schimb continuu si alternativ de comportamente complementare, precum si un respect reciproc intre parteneri, o stima de sine.In cadrul unui cuplu, adesea observam mai multe tipuri de comportament (pasiv-activ/agresiv, sadic - masochist etc.), insa cele mai frecvente sunt cele "de copil/copilaresti", numite regresive - cand unul dintre parteneri se comporta ca un copil fata de celalalt, in sensul ca manifesta tendinte de dependenta, are nevoie de afectiune, sprijin, ingrijire financiara si emotionala - si cele de "adult" (progresive). Pentru o functionare armonica, aceste comportamente nu trebuie divizate intre parteneri intr-un mod rigid (unul dintre parteneri sa nu fie nevoit sa intre in acelasi rol de fiecare data, sa adopte mereu o atitudine de copil), ci sa fie usor intersanjabile. Aceste moduri de comportament constituie un alt principiu important de functionare a cuplului.Respectarea acestor "reguli" nu garanteaza un mariaj bun, fericit, insa reprezinta o baza de la care se poate construi o relatie satisfacatoare pentru ambii parteneri. Fiecare cuplu traieste aceste moduri de functionare fara a-si da seama in mod concret despre ce este vorba, insa intuieste toate fazele prin care trece relatia.
Despre "limitarea" relatiei...
Cele mai importante intrebari legate de propria individualitate a partenerilor si a cuplului in sine sunt:
-Cat de apropiati ar trebui sa ajunga partenerii in cadrul unei relatii, astfel incat sa nu-si piarda propria individualitate?
-In ce masura se poate separa cuplul de lumea exterioara, astfel incat sa nu ajunga o diada "autista", izolata?
Fiecare partener din cuplu intuieste cel mai bine cum sa-si ajusteze comportamentul, sa gaseasca o cale optima, un echilibru intre fuziunea totala si separarea rigida.
Cand vorbim despre limite interne si exterioare ale cuplului, avem de-a face cu trei tipuri de cupluri:
Cuplul fuzional, in care partenerii formeaza o unitate simbiotica (actioneaza ca o singura persoana, au aceleasi gusturi, aceleasi idei), separandu-se total de exterior (prieteni, colegi, familie) si petrecand cea mai mare parte a timpului doar ei doi.
De obicei, cuplul adopta aceasta forma extrema in timpul fazei de indragostire, cand partenerii au nevoie de unitate, simt nevoia sa apartina complet celuilalt si sa-si imparta toate secretele.
Daca aceasta faza depaseste o anumita perioada - peste un an - apar, insa, si consecinte negative, cum ar fi cele de pierdere a limitelor propriului eu (ca indivizi), dizolvarea sinelui, suprimarea instinctelor, a impulsurilor agresive si sexuale (in aceasta descriere se indentifica genul de cuplu care nu se cearta niciodata, care reactioneaza in aceeasi maniera, indiferent daca anterior se raportau diferit, erau diferiti etc.).La extrema cealalta, se gasesc partenerii care se tem de intimitate, de pierderea propriei identitati, mentinand astfel o bariera rigida intre ei si o limita difuza cu exteriorul. Cei doi "se ajuta" de o a treia persoana pentru a nu mari intimitatea intre ei - fie ca este vorba de un copil, de o ruda sau de un prieten, acestia sunt folositi drept aliati in mentinerea/prezervarea limitelor si a unei atmosfere neutre in interiorul diadei.Cuplul care functioneaza normal, sanatos si care este se caracterizeaza prin:
-relatia lor se diferentiaza clar de orice alta relatie care implica doua persoane, iar limitele exterioare sunt bine delimitate, partenerii fiind constienti de esenta cuplului lor, doresc sa petreaca timp unul cu celalalt si au o viata impreuna (trai comun, obiceiuri asemanatoare);
-in cadrul relatiei, partenerii isi pastreaza identitatea si respecta individualitatea celuilalt - ii -respecta programul de lucru, iesirile cu prietenii, nevoia de timp liber, care nu include si partenerul de viata. Acest tip de cuplu are sanse mai mici sa creeze senzatia de "sufocare", de intruziune a intimitatii celuilalt.
Fiecare partener simte pe pielea lui ca una dintre cele mai dificile sarcini de realizat si mentinut, in cadrul unei relatii, este acceptarea unei separari, respectiv sa respecte individualitatea celuilalt fara sacrificarea propriei individualitati. Si aceasta pentru ca relatia de cuplu este cea mai apropiata de cea a mamei si copilului, fiecare individ incercand inconstient sa traiasca aceleasi satisfactii ca in relatia primara, o dragoste si o sustinere neconditionata, sa fie iubit indiferent de ceea ce valoreaza sau ceea ce este. In ultimii ani, se dezvolta din ce in ce mai mult cuplul cu limite exterioare extrem de flexibile. Deoarece casatoria a ajuns sa fie considerata o inchisoare din care trebuie sa evadezi, partenerii nu mai au asteptari foarte mari din partea celuilalt si cauta sa-si satisfaca o mare parte a nevoilor in afara relatiei lor. Din acest motiv, se ajunge ca relatia maritala sa nu mai fie valorizata altfel decat orice alta relatie.Intr-un articol urmator vom afla mai multe despre comportamentul adultului si al copilului intr-o relatie, dar si despre stima de sine in cuplu.
Sursa: Eva.Ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu