„Ne-am săturat de religie, ne-am săturat de Dumnezeu”, par a spune în mod direct de data aceasta cetăţenii binecrescuţi şi educaţi ai Londrei. Într-o ştire publicată zilele trecute în mai toate ziarele de circulaţie naţională, se făcea cunoscut faptul că în Marea Britanie, începând din data de 21 octombrie 2008, va fi lansată pe autobuzele din Londra prima campanie de promovare a ateismului.
Această campanie este finanţată din donaţii având drept scop contracararea mesajelor de promovare a diferitelor organizaţii religioase. Campania are drept slogan mesajul: „Probabil că nu există Dumnezeu. Aşa că acum ar trebui să nu îţi mai faci griji şi să începi să îţi trăieşte viaţa”. Mesaje antireligioase cu un astfel de caracter vor fi expuse pe un număr de 30 de autobuze, timp de patru săptămâni, adică până în jurul datei de 18 noiembrie 2008.
Obişnuiţi cu mesajul ateist, ce se considera „ştiinţific”, din timpul regimurilor comuniste, poate că am zâmbi la auzirea unei astfel de ştiri. În fond, mai bine de 40 de ani ne-a fost spus în continuu că nu există Dumnezeu şi în consecinţă nu ai de ce să îţi faci griji cu privire la vreo judecată viitoare. Aşadar, nu rămâne decât să îţi trăieşti viaţa, fiindcă oricum este singura pe care o ai, sau o vei avea vreodată.
Prin urmare, nimic surprinzător într-un astfel de mesaj; dar deloc de neglijat este faptul că astfel de idei sunt acum promovate în mod făţiş, nu aş dori să folosesc cuvântul „neruşinat”, în chiar capitala ţării care a răspândit cele mai multe Biblii pe întregul pământ, patria puritanilor şi a metodiştilor, a lui John Wycliffe, William Tyndale, John Bunyan, John Wesley, Charles Spurgeon şi a multor altor pionieri ai credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu, adică al Scripturii.
Cum se poate ajunge ca tocmai în locul care a fost de multe ori stropit cu sângele celor ce au murit pentru promovarea credinţei în Dumnezeu şi a libertăţii de închinare să se ridice o astfel de generaţie de oameni, care să se laude cu necredinţa lor? Este un lucru explicabil, dar în acelaşi timp greu de înţeles, sau mai bine zis de justificat.
Pierderea credinţei, care în limbaj de specialitate se numeşte „apostazie”, este o caracteristică a lumii moderne în care trăim, care deşi se bucură de avantaje ce nu s-au mai întâlnit într-o altă epocă a istoriei zbuciumate a acestui pământ, totuşi preferă să nu mai audă de Dumnezeu, să nu mai ţină cont de poruncile, ba nici de sfaturile Sale. Dar ca acest lucru să devină o caracteristică a unei ţări ce a luptat împotriva opresiunii şi barbariei Evului Mediu, este cu siguranţă un lucru trist, care ne determină să ne gândim dacă nu cumva suntem martorii semnului „batjocoritorilor ce vor spune: Unde este Dumnezeu? Şi unde este semnul revenirii Sale?”, adică al unui semn al sfârşitului.
Această lume nu se prăbuşeşte din cauza crizei financiare, sau a corupţiei, care se pare că devine generalizată, acestea fiind doar nişte simptome, nişte efecte. Cauza principală este pierderea cunoştinţei de Dumnezeu din care pleacă toate celelalte implicaţii morale, comportamentale şi altele în felul acesta, ce alcătuiesc fundamentul unei naţiuni şi prin extensie al întregii lumi.
Faptul că s-a abuzat de religie în timpul Evului Mediu nu justifică în vreun fel ateismul făţiş manifestat în ultimii 200 de ani, care denotă o respingere şi o ură nu doar contra unei biserici, ci chiar împotriva noţiunii de Dumnezeu. Sloganul este „vedeţi-vă de poftele voastre, de furtişagurile, şmecheriile şi răutăţile voastre; Dumnezeu nu numai că a murit, ba chiar nici nu există!”.
În concluzie, dacă te-ai săturat de religie nu ai decât să te mai uneşti cu încă vreo alte câteva persoane care cred la fel ca tine, să strângi nişte bani şi să umpli oraşul de afişe puse în locuri publice, pentru ca toţi să îţi poată urma exemplu. Poate ecoul celor care strigau „răstigneşte-L, răstigneşte-L” cu privire la un oarecare „tâmplar din Nazaret” se va repeta din nou, dar de data aceasta nu direct ci în persoana celor care se mai încred încă în El.
Este păcat că Marea Britanie nu a cunoscut măcar pentru vreo câţiva ani binecuvântările unui regim ateu, aşa cum am avut noi în România. Cu siguranţă că mulţi şi-ar fi revizuit ideile înainte de a mai spune că s-au săturat de Dumnezeu. Te poţi sătura de o religie, poate chiar şi de o biserică, din raţiuni mai mult sau mai puţin obiective, dar a te sătura de Dumnezeu, de această noţiune inconfortabilă pentru cei care nu suportă ideea unei judecăţi viitoare, nesupuse corupţiei omeneşti, înseamnă nimic altceva decât să abandonezi statutul de om pentru cel de animal necuvântător.
Iar orice om care alege să nu mai fie om, mai devreme sau mai târziu se va schimba cu siguranţă într-un animal sălbatic, într-un prădător fără milă. Unde nu există creaţie, va exista evoluţionism, iar unde există evoluţionism, va fi cu siguranţă o competiţie nemiloasă pentru a pune mâna pe resursele planetei, chiar dacă din cauza aceasta viaţa va fi distrusă pe pământ.
Aşadar, dacă te-ai săturat de Dumnezeu, ridică piatra şi loveşte pe cel de lângă tine, fiindcă oricum dacă avem o singură viaţă, atunci merită să o trăim din plin, aşa cum se cuvine! Adică să fii primul, cât mai sus, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău sau ce va fi după tine, sau mai bine zis „după mine potopul”.
Această campanie este finanţată din donaţii având drept scop contracararea mesajelor de promovare a diferitelor organizaţii religioase. Campania are drept slogan mesajul: „Probabil că nu există Dumnezeu. Aşa că acum ar trebui să nu îţi mai faci griji şi să începi să îţi trăieşte viaţa”. Mesaje antireligioase cu un astfel de caracter vor fi expuse pe un număr de 30 de autobuze, timp de patru săptămâni, adică până în jurul datei de 18 noiembrie 2008.
Obişnuiţi cu mesajul ateist, ce se considera „ştiinţific”, din timpul regimurilor comuniste, poate că am zâmbi la auzirea unei astfel de ştiri. În fond, mai bine de 40 de ani ne-a fost spus în continuu că nu există Dumnezeu şi în consecinţă nu ai de ce să îţi faci griji cu privire la vreo judecată viitoare. Aşadar, nu rămâne decât să îţi trăieşti viaţa, fiindcă oricum este singura pe care o ai, sau o vei avea vreodată.
Prin urmare, nimic surprinzător într-un astfel de mesaj; dar deloc de neglijat este faptul că astfel de idei sunt acum promovate în mod făţiş, nu aş dori să folosesc cuvântul „neruşinat”, în chiar capitala ţării care a răspândit cele mai multe Biblii pe întregul pământ, patria puritanilor şi a metodiştilor, a lui John Wycliffe, William Tyndale, John Bunyan, John Wesley, Charles Spurgeon şi a multor altor pionieri ai credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu, adică al Scripturii.
Cum se poate ajunge ca tocmai în locul care a fost de multe ori stropit cu sângele celor ce au murit pentru promovarea credinţei în Dumnezeu şi a libertăţii de închinare să se ridice o astfel de generaţie de oameni, care să se laude cu necredinţa lor? Este un lucru explicabil, dar în acelaşi timp greu de înţeles, sau mai bine zis de justificat.
Pierderea credinţei, care în limbaj de specialitate se numeşte „apostazie”, este o caracteristică a lumii moderne în care trăim, care deşi se bucură de avantaje ce nu s-au mai întâlnit într-o altă epocă a istoriei zbuciumate a acestui pământ, totuşi preferă să nu mai audă de Dumnezeu, să nu mai ţină cont de poruncile, ba nici de sfaturile Sale. Dar ca acest lucru să devină o caracteristică a unei ţări ce a luptat împotriva opresiunii şi barbariei Evului Mediu, este cu siguranţă un lucru trist, care ne determină să ne gândim dacă nu cumva suntem martorii semnului „batjocoritorilor ce vor spune: Unde este Dumnezeu? Şi unde este semnul revenirii Sale?”, adică al unui semn al sfârşitului.
Această lume nu se prăbuşeşte din cauza crizei financiare, sau a corupţiei, care se pare că devine generalizată, acestea fiind doar nişte simptome, nişte efecte. Cauza principală este pierderea cunoştinţei de Dumnezeu din care pleacă toate celelalte implicaţii morale, comportamentale şi altele în felul acesta, ce alcătuiesc fundamentul unei naţiuni şi prin extensie al întregii lumi.
Faptul că s-a abuzat de religie în timpul Evului Mediu nu justifică în vreun fel ateismul făţiş manifestat în ultimii 200 de ani, care denotă o respingere şi o ură nu doar contra unei biserici, ci chiar împotriva noţiunii de Dumnezeu. Sloganul este „vedeţi-vă de poftele voastre, de furtişagurile, şmecheriile şi răutăţile voastre; Dumnezeu nu numai că a murit, ba chiar nici nu există!”.
În concluzie, dacă te-ai săturat de religie nu ai decât să te mai uneşti cu încă vreo alte câteva persoane care cred la fel ca tine, să strângi nişte bani şi să umpli oraşul de afişe puse în locuri publice, pentru ca toţi să îţi poată urma exemplu. Poate ecoul celor care strigau „răstigneşte-L, răstigneşte-L” cu privire la un oarecare „tâmplar din Nazaret” se va repeta din nou, dar de data aceasta nu direct ci în persoana celor care se mai încred încă în El.
Este păcat că Marea Britanie nu a cunoscut măcar pentru vreo câţiva ani binecuvântările unui regim ateu, aşa cum am avut noi în România. Cu siguranţă că mulţi şi-ar fi revizuit ideile înainte de a mai spune că s-au săturat de Dumnezeu. Te poţi sătura de o religie, poate chiar şi de o biserică, din raţiuni mai mult sau mai puţin obiective, dar a te sătura de Dumnezeu, de această noţiune inconfortabilă pentru cei care nu suportă ideea unei judecăţi viitoare, nesupuse corupţiei omeneşti, înseamnă nimic altceva decât să abandonezi statutul de om pentru cel de animal necuvântător.
Iar orice om care alege să nu mai fie om, mai devreme sau mai târziu se va schimba cu siguranţă într-un animal sălbatic, într-un prădător fără milă. Unde nu există creaţie, va exista evoluţionism, iar unde există evoluţionism, va fi cu siguranţă o competiţie nemiloasă pentru a pune mâna pe resursele planetei, chiar dacă din cauza aceasta viaţa va fi distrusă pe pământ.
Aşadar, dacă te-ai săturat de Dumnezeu, ridică piatra şi loveşte pe cel de lângă tine, fiindcă oricum dacă avem o singură viaţă, atunci merită să o trăim din plin, aşa cum se cuvine! Adică să fii primul, cât mai sus, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău sau ce va fi după tine, sau mai bine zis „după mine potopul”.
Sursa: ArticoleCrestine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu