Bertrand Russell

BERTRAND RUSSELL (18 mai 1872 – 2 februarie 1970) – logician, filosof şi matematician –

Bertrand Arthur William Russell, al treilea conte Russell, s-a născut la 18 mai 1872 la Trellech, Monmouthshire, Wales, într-o familie de englezi aristocraţi. Bunicul său din partea tatălui, John Russell, primul conte Russell, a fost prim ministru al Angliei în anii 1840 şi 1860 şi era al doilea fiu al lui John Russell, al şaselea duce de Bedford. Bertrand a avut un frate, Frank, cu şase ani mai mare, şi o soră, Rachel, cu patru ani mai mică. În iunie 1875, mama sa a murit de difterie, urmată la scurt timp de Rachel şi în ianuarie 1876 de tatăl său, care a murit de bronşită. Frank şi Bertrand au rămas în grija bunicilor, care trăiau la Pembroke Lodge, în Rinchmond Park.

În 1878 a murit şi bunicul său, bunica fiind cea care se va îngriji de creşterea şi educaţia nepoţilor. Contesa Russell făcea parte dintr-o familie scoţiană de presbiterieni şi şi-a crescut nepoţi în spirit agnostic. Avea însă vederi înaintate în alte domenii ale vieţii, acceptând darwinismul şi fiind o adeptă a justiţiei sociale; şi-a influenţat mult nepoţii. În atmosfera de la Pembroke, una de rugi frecvente, de reprimare a emoţiilor şi de formalism, Frank a învăţat să-şi manifeste deschis revolta, iar Bertrand să-şi ascundă sentimentele. Adolescenţa lui a fost foarte singuratică, adesea presărată cu gânduri de sinucidere. După cum va remarca în biografia sa, cele mai interesante lucruri erau, în acea perioadă, sexul, religia şi matematica şi doar gândul de a persevera în matematică l-a ţinut în viaţă. A învăţat acasă cu diferiţi tutori, iar timpul liber şi l-a petrecut în biblioteca bunicului său, citind.

Fratele său l-a iniţiat în geometria euclidiană, care a reuşit să-i schimbe cursul vieţii. Câştigând o bursă de studii, din 1890 a început să studieze matematica la Colegiul Trinity, Cambridge. Aici s-a împrietenit cu tânărul G. E. Moore şi a fost influenţat de Alfred North Whitehead. S-a remarcat repede în matematică şi filosofie şi a absolvit în 1893. Pe americanca Alys Pearsall Smith (dintr-o familie de quaqeri) o întâlnise la vârsta de 17 ani şi se îndrăgostise imediat de ea. Împotriva voinţei bunicii sale, în decembrie 1894 s-a căsătorit cu Alys, care era implicată în diferite activităţi didactice şi religioase. Povestea de dragoste s-a sfârşit în 1902, când Russell a simţit că nu-şi mai iubeşte soţia. Au divorţat abia după 19 ani, perioadă în care Russell a avut diferite relaţii cu Lady Ottoline Morrell şi actriţa Constance Melleson. Alys l-a iubit tot restul vieţii.

În 1896, Russell a început activitatea publicistică cu „Democraţia socială germană”, un studiu politic care a arătat un interes timpuriu în politică şi în teoria socială care aveau să-l pasioneze toată viaţa. În 1896 a predat, la Şcoala Economică din Londra, despre democraţia socială germană, iar în toamna anului 1937 despre ştiinţa puterii. În 1908 a fost ales membru al Societăţii Regale de Ştiinţă. În 1910 au apărut cele trei volume ale lucrării „Principia Mathematica”, scrisă în colaborare cu Whitehead, care împreună cu „Principiile matematicii”, scrisă mai devreme, i-a adus faimă în acest domeniu.

În 1911 a făcut cunoştinţă cu studentul austriac Ludwig Wittgenstein, căruia i-a recunoscut imediat geniul şi în care a văzut un succesor capabil să-i continue rezultatele din logica matematică. A petrecut ore în şir discutând şi contrariindu-se cu el pe diferite teme de logică şi filosofie. Ultima dintre dispute aproape că l-a lăsat pe Russell fără energie, dar a continuat să fie fascinat de Wittgenstein şi l-a încurajat să-şi continue pregătirea academică şi chiar să-şi publice faimoasa lucrare: „Tractatus Logico-Philosophicus” (1922).

În 1920 a călătorit în Rusia, ca membru al unei delegaţii oficiale trimise de guvernul britanic ca să analizeze efectele Marii Revoluţii. Aici se afla şi iubita lui, Dora Black, care vizita Rusia independent. Însoţit de Dora, va preda ulterior un an filosofia la Peking, unde se îmbolnăveşte grav de pneumonie. Starea sa de sănătate este eronat interpretată în presa japoneză şi la întoarcerea din călătorie Dora a anunţat ziariştii că „Domnul Bertrand Russell, fiind mort după cum scrie presa japoneză, nu poate să dea interviuri jurnaliştilor japonezi.” Întorşi în Anglia în 1921, Russell a divorţat rapid de Alys şi s-a căsătorit cu Dora. Din căsătoria lor au rezultat trei copii. Russell îşi câştiga existenţa în această perioadă scriind cărţi de succes în care explica laicilor fizica, etica şi educaţia. Împreună cu Dora, în 1927 a înfiinţat Şcoala experimentală Beacon Hill, la care a predat până în 1932. Dora a continuat să predea până în 1943.

După moartea lui Frank, în 1931, Russell a devenit al treilea conte Russell. Nici căsătoria cu Dora n-a durat şi în 1936 s-a căsătorit cu Patricia Spence, o studentă, care fusese guvernatoarea copiilor săi începând din vara anului 1930. Împreună au avut un fiu. În vara anului 1939, Russell s-a mutat în Santa Barbara, ca să lectureze la Universitatea California, Los Angeles. În 1940 a fost numit profesor la Colegiul Orăşenesc din New York, dar angajamentul a fost curând anulat din cauza convingerilor sale filosofice. Curând s-a alăturat Fundaţiei Barnes, unde a lecturat în faţa unei audienţe variate, pe teme din istoria filosofiei, aceste cursuri constituind baza pentru „Istoria filosofiei vestice” (1945).

În 1944 s-a întors la Colegiul Trinity, Cambridge. În anii 1940 şi 1950, a participat la mai multe emisiuni de radio ale postului BBC, pe diferite subiecte de interes local şi filosofice. În 1949 a primit Ordinul de Merit, iar în anul următor Premiul Nobel pentru Literatură. În 1952 a divorţat din nou şi s-a căsătorit cu Edith Finch, pe care o cunoştea din 1925, când aceasta lectura la Colegiu Mawr Bryn, în apropiere de Philadelphia. Edith a rămas lângă el până în ultima clipă, împreună cu Russell având în grijă cele trei fete ale fiului mai mare al acestuia, John, care avea serioase probleme mintale (grav bolnavă mintal era şi soţia acestuia, Susan). Două dintre fete au fost diagnosticate ulterior cu schizofrenie. Russel şi-a petrecut anii 1950 în diferite dispute politice legate în principal de dezarmarea nucleară şi de războiul din Vietnam. În această perioadă a scris multe scrisori liderilor politici mondiali. În anii 1960 a fost vocea care s-a opus constant politicii duse de guvernul american. În 1963 a fost primul care a primit Premiul „Ierusalim”. În această perioadă şi-a publicat cele trei volume autobiografice.

A rămas lucid până la moarte, în 1970, în casa sa din Plas Penrhyn, Penrhyndeudraeth, Merioneth, Wales. A fost incinerat, aşa cum a dorit, iar cenuşa sa a fost împrăştiată.



Sursa: FilosofieOnline