O echipa internationala de arheologi dezgroapa un tell gumelnitean din sudul Romaniei.
Ora zece noaptea. Ferestrele vraiste. Broboane de sudoare pe frunte, tricouri lipite de piele. Dupa o zi de munca in soare torid, arheologii transpira si la baza: tabla acoperisului, incinsa peste zi, a transformat scoala din Pietrele, Giurgiu, intr-un cuptor. Sala de clasa pare foarte inalta din cauza intunericului. Nori de fum de tigara imbacsesc lumina galbena a lampilor mari de birou. Pe langa pereti: lavite pline de cioburi si vase in diverse faze de restaurare.
O duzina de arheologi - germani, romani, bulgari, gruzini, olandezi si moldoveni - studiaza in banci de scoala garnisite cu artefactele in care s-a specializat fiecare. Dupa miezul noptii, se retrag sa doarma in corturile instalate in curtea scolii. 6 ore mai tarziu, un caine, cu lantul inca de gat, da trezirea in goana lui dupa bibilicile din curtea scolii. Se crapa de ziua. Fermoarele corturilor zipaie scurt si arheologii incep sa iasa ca niste furnici dintr-un musuroi multicolor, asezandu-se automat pe traseul obisnuit: buda, spalatul la sticla legata de gard cu gatul in jos, micul dejun pe repede inainte, apoi urcatul instrumentelor in microbuz.
La 7 fix, sunt pe santierul arheologic aflat in plin camp, la jumatatea distantei dintre satele Pietrele si Puieni, pe marginea terasei Dunarii, la circa 8 km de fluviu. Proiectul international in care sunt angrenati a demarat in 2002 si si-a propus sa studieze sistematic (o premiera pentru Romania), vreme de 10 ani, satul preistoric de la Magura-Gorgana, pentru a reconstitui lumea gumelniteana.
Text: Catalin Gruia; Foto: Bogdan Croitoru
sursa: natgeo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu