MECANISMUL DE SUPRAVEGHERE A PIETEI IN ROMANIA

In rapoartele sale anuale de evaluare dinaintea aderarii Comisia Europeana ne-a atras atentia în repetate rânduri asupra necesitatii de a îmbunatati sau de a face functional de fapt mecanismul de supraveghere a pietei. Rezultatele nu sunt nici la un an de la aderare satisfacatoare, în principal din cauza slabei culturi a cooperarii institutionale si din cauza managementului institutional deficitar din România. Principalii actori institutionali publici din cadrul acestui mecanism ar fi Consiliul Concurentei si Autoritatea de Protectie a Consumatorului, dar actori importanti ar trebui sa fie si organizatii neguvernamentale, în special asociatiile de protectie a consumatorului.
Consumatorii români continua sa fie prejudiciati pe scara larga prin întelegerile secrete între firme, abuzuri de pozitie dominanta, achizitii si licitatii publice trucate, diverse practici comerciale incorecte ale producatorilor, distribuitorilor, angrosistilor, detailistilor. Efectele acestor practici se traduc în preturi si tarife exagerate, produse si servicii de slaba calitate sau cu vicii ascunse, service pentru produse electronice si electrocasnice realizat de firme fantoma, refuzul de a negocia preturile sau tarifele cu cumparatorii, produse si servicii vândute fara nici o garantie de calitate sau durata, refuzul de a schimba produsele vândute, produse nocive pentru sanatatea populatiei etc. In timp ce consumatorii sunt prejudiciati în diverse moduri, mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin evidente, unele firme înregistreza profituri record, mult mai mari ca niveluri decât în tarile dezvoltate (tarile de origine pentru firmele multinationale)
In acest context este nevoie de o coordonare mai eficace a activitatii institutiilor, publice si private, pentru o supraveghere a pietei care sa protejeze cu adevarat consumatorii. Monitorizarea pietei interne din România trebuie sa se bazeze atât pe sesizarile cetatenilor sau consumatorilor, pe semnalele presei sau mass media, cât mai ales pe o solida analiza stiintifica efectuata de experti independenti din mediul academic si universitar.
Spre exemplu abordarea economica a articolului 82 privind abuzul de pozitie dominanta înseamna o abordare axata pe efectele procesului concurential si nu pe formele sale. Abordarea economica necesita o examinare atenta a climatului concurential de pe fiecare piata individuala pentru a evalua modul în care strategiile specifice ale firmelor afecteaza bunastarea consumatorilor, efectele practicilor comerciale ale firmelor asupra consumatorilor si tratarea acestor practici prin prisma efectelor lor. Managementul politicii în domeniul abuzului de pozitie dominanta impune organizarea pe categorii de conduita a firmelor, cum sunt preturile de ruinare, discriminarea (explicita sau implicita),rabaturile de fidelitate, conditionarea, aranjamente exclusive, excluderea concurentilor. Spre exemplu preturile foarte mici (chiar sub costuri) practicate pe termen scurt pot avantaja consumatorii, dar pe termen lung pot avea efecte de excludere a concurentilor si afecta negativ consumatorii. Pe de alta parte abordarea preturilor de monopol sau oligopol nu se poate face plecând de la premisa stabilirii unui pret corect (abordare de tip politic sau administrativ).
Identificarea unei practici anticoncurentiale nelegitime trebuie asociata cu cuantificarea daunelor provocate pe baza unei analize bine fundamentata economic.Efectele practicilor pot fi investigate pe baza cercetarilor teoretice si empirice. Se pot folosi modele formale de analiza pentru evaluarea validitatii si consistentei argumentelor privind un anumit efect daunator.
Propunerea de a crea o unitate independenta de supraveghere a pietei, de analiza a tuturor practicilor anticoncurentiale, de cuantificare a efectelor lor si de informare a publicului si a institutiilor publice însarcinate cu protectia consumatorului, care sa fie denumita Competition Intelligence Unit (CIU), ar putea urma modelul existent deja în SUA. The American Antitrust Institute (AAI) este o institutie sau organizatie nonprofit independenta, cu sediul în Washington, implicata în educatie, cercetare, difuzare, lobby. AAI are un website care asigura informatii pertinente despre practicile anticoncurentiale pentru ziaristi, cercetatori, avocati, economisti, oameni de afaceri, alte categorii profesionale interesate, publicul larg. AAI este sustinut financiar prin contributii din partea unor fundatii, firme de avocatura, corporatii, asociatii, persoane fizice, entitati publice (curti juridice), dar nu din partea unor firme cu interese explicite în domeniu. Pâna în 1998 nu a existat o astfel de organizatie de interes public care sa sprijine o politica antitrust mai eficienta si mai agresiva pentru a proteja climatul concurential. AAI a sesizat necesitatea de a ridica gradul de alerta fata de eforturile, uneori subtile, de a dilua rolul politicii antitrust si de a vicia sau distorsiona climatul concurential.
AAI considera ca actualmente nivelul suboptim de implementare a legislatiei antitrust este rezultatul unui lobby efectuat de institutii sofisticate cu caracter conservator, de genul lui Heritage Foundation, American Enterprise Institute, care sunt finantate puternic de mari corporatii si au influenta mare în mediul academic, reusind sa transforme teoria economica liberala într-o ideologie care se opune eforturilor organizatiilor publice si private de a elimina practicile monopoliste si anticoncurentiale. Astfel o parte însemnata a judecatorilor si liderilor de opinie a fost deja influentata în sensul dorit de aceste institutii prestigioase. Pastrând proportiile, în România marile firme au reusit sa reduca la tacere mass media în privinta practicilor anticoncurentiale prin intermediul reclamei, care asigura venituri importante ziarelor, posturilor de radio si TV, nemaivorbind de faptul ca unii patroni de ziare sunt si cunoscuti oameni de afaceri.
Trecând în revista activitatea antitrust din SUA, AAI considera ca în ultimele decenii circumstantele economice s-au modificat si curentele de gândire economica au evoluat din cauza schimbarilor din comertul international, progresului tehnologic rapid, extinderii cunostintelor despre economiile de piata si despre managementul strategic. Politica antitrust a suferit un recul în timpul Administratiei Reagan, dar s-a îmbunatatit pe parcursul Administratiei Bush si Administratiei Clinton. Actuala Administratie Bush s-a axat pe traditiile scolii de gândire din Chicago, care se bucura de un larg suport academic si institutional. AAI vede câteva puncte de divergenta cu scoala din Chicago pe tema esecurilor pietei, pe tema faptului ca monopolurile, întelegerile verticale, preturile de ruinare si activitatile de excludere creeaza stimulente pentru comportament anticoncurential, în privinta impactului nivelurilor ridicate de concentrare, pe tema încrederii în efectele pozitive ale interventiei guvernamentale asupra cresterii competitivitatii economice.
Eficienta Diviziei Antitrust a Departamentului Justitiei, a Unitatii de Concurenta a FTC (Federal Trade Commission), a autoritatilor din cadrul statelor, desi apreciata de AAI ca pozitiva, a fost afectata negativ de constrângeri bugetare si de insuficienta resurselor umane, dar si de o viziune prea liberala, care a slabit controlul fuziunilor si implementarea legislatiei antitrust. AAI nu doreste sa laude sau sa critice neîntemeiat institutiile publice responsabile cu politica concurentei, dar vrea sa contribuie prin expertii sai la perfectionarea politicii antitrust.
In România sarcinile lui Competition Intelligence Unit sunt mai dificile, mai complexe si poate mai numeroase. In primul rând CIU are nevoie de suport financiar adecvat pentru a întreprinde activitati de monitorizare, informare, cercetare. In al doilea rând CIU trebuie sa colaboreze strâns cu alte organizatii neguvernamentale, de genul asociatiilor de protectie a consumatorului, cu institutii publice si agentii guvernamentale. Din pacate rolul fundatiilor si al ONG-urilor nu este foarte important în România si acestea nu se bucura nici de respectul si nici de sprijinul si cooperarea institutiilor publice. CIU va trebui sa promoveze si cultura cooperarii institutionale si crearea unei retele nationale în domeniul supravegherii pietei, politicii concurentei si protectiei consumatorului. CIU va trebui sa dezvolte relatii institutionale cu organizatii similare din UE si SUA. In al treilea rând CIU trebuie sa-si asume de la început rolul de coordonator al activitatilor de supraveghere a pietei, ca o organizatie independenta neinfluentata politic dar nici financiar de cercuri de afaceri interesate, bazându-se pe expertiza cercurilor universitare si academice.
In al patrulea rând implicarea puternica a unei entitati independente de tipul CIU este necesara prin prisma constatarilor relativ recente ale Grupului de Lucru pe Implementarea Politicii Concurentei al Retelei Internationale a Concurentei (Bonn, 2005), care a constatat ca agentiile sau institutiile publice din tarile în curs de dezvoltare si din tarile aflate în tranzitie sunt confruntate cu numeroase probleme. Spre exemplu în România pe plan legislativ exista o armonizare cu acquisul comunitar chiar înainte de aderare, totusi legislatia în domeniul concurentei este în unele cazuri conflictuala cu legislatia din alte domenii. Implementarea adecvata a legislatiei primare si secundare este o alta problema majora. Lipsa cooperarii interinstitutionale între autoritatea responsabila cu concurenta si alte ministere si agentii guvernamentale sau organisme de reglementare conduce la politici incoerente si ineficace.
In cazul României nu putem vorbi de resurse financiare si umane limitate sau insuficiente, ci putem pune în discutie eficienta utilizarii acestor resurse, precum si gradul de experienta, calificare sau competenta a resurselor umane. Programele de training, twinning, seminarii, mese rotunde, alte forme de pregatire sunt utile, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi toate cerintele, mai ales cele pe planul managementului institutional si pe planul dreptului comunitar.
Una din marile deficiente existente în România este cea a rezolvarii disputelor juridice sau a interactiunii autoritatii pe concurenta si a celei pe protectia consumatorilor cu curtile specializate pe dreptul concurentei. Nu avem înca un tribunal specializat pe solutionarea disputelor din acest domeniu, dreptul si jurisprudenta comunitara fiind bine cunoscute doar de unele case de avocatura. Formarea de judecatori si procurori competenti pe problemele concurentei si protectiei consumatorului ramâne o cerinta pe care o poate îndeplini doar Consiliul Superior al Magistraturii si Institutul National de Magistratura.
Crearea unei culturi a concurentei înseamna constientizarea comunitatii de afaceri, agentiilor publice, ONG, mass media, autoritatilor juridice, publicului larg de importanta cunoasterii si respectarii legilor concurentei, precum si a responsabilitatii care le revine pe linia implementarii legislatiei si politicii concurentei pentru asigurarea unui climat normal de dezvoltare economica. Autoritatile din domeniul concurentei trebuie sa reactioneze prompt la solicitarile si informatiile primite din partea persoanelor juridice si fizice. Dezvoltarea culturii concurentei presupune un efort conjugat din partea autoritatilor publice, ONG, mass media prin programe sistematice si bine structurate de diseminare a informatiilor utile pentru toti factorii interesati.
Principalele provocari carora agentiile publice trebuie sa le faca fata ramân cele legate de promovarea culturii concurentei, de coperarea interinstitutionala, de îmbunatatirea radicala a calitatii managementului institutional si strategic.
Competition Intelligence Unit are menirea de a contribui în mod substantial la perfectionarea cadrului institutional si a politicii de supraveghere a pietei si de protectie a consumatorilor din România.

Sursa: Europeana.Ro