Omul

Omul apare in existenţă cu o fire compusă: trupul, creat din materia neinsufleţită, si sufletul, creat si el de Dumnezeu, dar prin insufleţire, nu din fiinţa insăsi a Dumnezeirii (Facere 2, 7). Trupul si sufletul au apărut concomitent si sunt destinate să rămână impreună pentru vesnicie. „Unii zic că sufletele există inaintea trupurilor, iar alţii, din contră, că trupurile există inaintea sufletelor. Noi insă mergem pe calea impărătească de mijloc, cu Părinţii nostri care nu afirmă nici preexistenţa, nici postexistenţa sufletului sau a trupului, ci mai degrabă coexistenţa lor”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Sufletul raţional este slava si centrul omului, si nu inconstientul sau impulsiunea instinctivă. Sfântul Grigorie de Nyssa susţine că sexualitatea nu aparţine naturii umane in felul in care aceasta a fost concepută la origine de Dumnezeu, ea apărând in urma căderii in păcat a primilor oameni, pentru ca neamul omenesc, pierzând imoralitatea prin păcat, să nu se stingă ca speţă, ci să fie conservată prin procreaţie.
Aceasta constituie starea originară in care fiinţa umană poartă in sine un chip dumnezeiesc, de unde asemănarea cu modelul Creatorului. Aceasta este umanitatea nestirbită, in deplinătatea ei ontologică, fiinţială, umanitate care participă la insusirile firii dumnezeiesti. „Dar noi oamenii am fost odată părtasi la acest Bine, care intrece orice putere de cuprindere. Si acel Bine era in firea noastră atât de mult, mai presus de orice inţelegere, că acel omenesc părea să fie altul, odată ce era format după chipul prototipului (modelului) in asemănarea cea mai deplină cu El”, afirmă Sfântul Grigorie de Nyssa.
Chipul lui Dumnezeu in om inseamnă umanitatea totală de la inceput, integritatea ontologică si spirituală a persoanei umane. „Chipul” presupune participarea prin har la comuniunea cu Dumnezeu. Harul, desi necreat, face parte din identitatea lui Adam, creat de Dumnezeu. (Va urma)



Articol scris de Pr. Daniel Vraciu