Sindromul Gigi Becali

Cine nu-l ştie pe Gigi Becali în România?

Mie mi-e drag de el şi nu cred că întâmplător a ajuns să fie mediatizat, nu cred că întâmplător despre Gigi Becali scrie toată presa de la zi la zi aproape fără excepţie. Cred asta, pentru că nimic nu e întâmplător, totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu.
Mi-e drag Gigi Becali pentru că e singurul om pe care-l aud vorbind de Dumnezeu la ştiri. Mi-e drag de el pentru că vorbeşte sincer şi pe faţă despre Dumnezeu, pentru că nu-i e ruşine să-şi mărturisească credinţa în Hristos, pentru că ascultă muzică bisericească în Maybach.
Mi-e drag de el când cântă “Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi…” după ce câştigă Steaua un meci. Mi-e drag când dă vina pe păcatele lui că Steaua a pierdut un meci. Mă bucur când îl arată pe Becali la ştiri seara ducându-se la duhovnicul lui să se spovedească, la o mănăstire.
Mă bucur când văd că aduce preoţii să-şi sfinţească terenul de fotbal şi când dă un interviu din biroul lui plin de icoane. Mi-e drag de el când îl arată într-o bisercă închinându-se frumos şi sărutând icoanele dumnezeieşti.
Mi-e drag să-l văd pentru că oriunde ar fi şi orice ar face tot spune ceva de Dumnezeu, tot îl mărturiseşte pe Dumnezeu în vreun fel.
Are şi el neputinţele şi păcatele lui, la fel ca şi noi. Face şi el lucruri care nu sunt vrednice de un creştin care-L iubeşte pe Dumnezeu, dar nu e treaba mea să-l judec, căci am poruncă de la Dumnezeu să nu fac asta:
“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”
Nu e treaba mea să-i contorizez lui faptele bune şi cele rele, sau să-i fac un calcul şi să-mi dau cu părerea dacă va ajunge în rai sau în iad. Aş face mai bine dacă m-aş ruga pentru el, căci e mădular al lui Hristos ca şi mine, şi-L iubeşte Dumnezeu foarte mult, ca şi pe mine.
Îl apreciez că vorbeşte de Dumnezeu cu o simplitate şi cu un curaj excepţional într-o lume în care nouă ne e ruşine să pronunţăm în faţa altora numele Iisus Hristos, ne e ruşine să pomenim numele lui Dumnezeu. Îl apreciez pentru că ajută Biserica Ortodoxă şi pe cei săraci foarte mult şi pentru asta e un exemplu pentru mulţi oameni.
Îl apreciez pentru că îl văd la televizor, după ce pierde Steaua, spunând că de acum va fi mai bun, că va încerca să se schimbe. Îl apreciez că-l văd câteodată foarte liniştit, că-l văd cum încearcă să nu se mai laude, că-l văd cum încearcă să fie alt om pentru că a înţeles că faptelui lui au consecinţe şi asupra altora.
Mi-e drag de Gigi Becali pentru că-l văd cum se luptă!
Azi poate-l văd făcând un păcat sau două, dar nu ştiu eu cât se roagă el lui Dumnezeu, nu-i ştiu eu sufletul lui, nu ştiu eu dacă el tot azi şi-a cerut deja iertare pentru ce a făcut.
Îl văd pe Gigi Becali cum cade şi se ridică, cum iar cade şi iar primeşte putere să se ridice. De ce să-l judec? De ce să-l vorbesc de rău?
Câţi dintre noi nu zidesc cu o mână fapta bună iar cu cealaltă o dărâmă prin mânie, bârfă, indiferenţă şi alte rautati?
Oare nu fac şi eu la fel?… acum fac o faptă bună şi peste câteva momente fac 10 fapte rele. Acum sunt bun şi peste câteva minute ard de răutate. Acum cad şi apoi iar mă ridic.

Nu vi se pare că semănăm foarte mult cu Gigi Becali în căderile şi ridicările noastre?

Sursa: Balan Claudiu