Site-ul http://www.alexander91.co.cc/
Momentan site-ul Alexander91 Nu este intreg . Reveniti pentru detalii pe Open-Blogs.BlogS.Com... email: open_blogs@blogspot.com
Site-ul Alexander91- pentru mai multe detalii la Id de mess: bebelush_love4u
Nume : Alexandru
Adresa de email: bebelush_love4u@yahoo.com
Contact telefon: 0755581287
Website: http://alexander91.co.cc/
Site creat de Open-Blogs
Sursa: Alexander91.Co.Cc
marți, 16 decembrie 2008
Evanghelia dupa Iuda
Un text apocrif, un manuscris pierdut
Dupa 1600 de ani, filele de papirus ale acestei evanghelii pierdute au fost gasite. Un text care nu mai fusese vazut de nimeni inca din primii ani ai crestinismului si despre care unii credeau ca nici n-a existat vreodata.
Se stia ca Iuda era arhetipul tradatorului in intreaga istorie. Insa, in aceasta evanghelie Iuda este prezentat ca un erou. Conform acestei interpretari, Isus ii cere lui Iuda sa-l tradeze. El este singurul apostol care il intelege cu adevarat pe Isus.
Societatea National Geographic a publicat textul acestei remarcabile evanghelii, pentru prima data de cand a fost condamnata ca eretica de catre Sfantul Irineu in anul 180.
Informatiile despre acest codex sunt putine. El se afla in Elvetia, la indemana unor universitari care il studiaza fara a face comunicari, conform cerintelor Fundatiei Maecenas care detine manuscrisul. “Evanghelia dupa Iuda” e o povestire scrisa sub forma unei marturii asa-zis directe a unui apostol despre faptele lui Iisus. Sunt cunoscute 34 de evanghelii dar doar 4 au fost canonizate (Marcu, Matei, Luca si Ioan) celelalte fiind considerate apocrife, nefiind recunoscute de Biserica. Si cea a lui Iuda e considerata tot apocrifa.
Iuda l-a ajutat pe Isus sa-si duca planul la capat?
Este logic ca Isus, cel care stia ce urma sa se intample, sa stie si cine urma sa il tradeze, si la fel de logic, Iuda nu poate fi acuzat de tradare pentru simplul motiv ca fara el, lucrarea Domnului nu ar fi putut exista.
Insa “Evanghelia dupa Iuda” nu a fost scrisa chiar de Iuda. In aceasta evanghelie Iuda ar fi fost ucenicul preferat, singurul care ar fi inteles misiunea lui Isus, respectiv a “eliberarii” omului de ignoranta si de materie, ce este considerate drept sursa raului. Astfel, Iuda apare ca cel care l-ar fi ajutat pe Isus sa-si implineasca misiunea.
Evanghelia dupa Iuda si gnosticismul
Textul reia astfel temele gnostice specifice: mantuirea depinde de cunoastere (cu cat mai secreta, cu atat mai “adevarata”); negarea firii umane a lui Isus (adica a realitatii Intruparii).
O alta tema tipic gnostica se gaseste in acest text: respingerea totala sau partiala a celorlalte scrieri din Vechiul si Noul Testament impreuna cu respingerea totala a autoritatii Bisericii si a traditiei ei, ceea ce arata incompatibilitatea radicala dintre sistemele gnostice filozofico-religioase si crestinism.
Aceasta incompatibilitate subliniaza inca o eroare, caci nu se poate vorbi despre “gnostici crestini” atata vreme cat una din dogmele fundamentale ale crestinismului este invierea trupurilor, adica tocmai ceea ce pentru gnostici reprezinta suprema absurditate.
In contextul unui astfel de amalgam, venirea lui Hristos este oarecum de prisos, avand cel mult rostul de a confirma ceea ce multi au crezut si cred ca stiu dintotdeauna: ca lumea materiala a aparut printr-un accident, ca trupul e rau iar “mantuirea” ar costa in sublimarea trupului si in desprinderea de materie. Astfel, toata miza Intruparii si toata noutatea crestinismului dispar, de vreme ce este anulata insasi de jertfa Fiului Intrupat; caci ce nevoie mai este de jertfa daca omul nu mai are nevoie de mantuire? Felul mortii lui Iuda demonstreaza insa contrariul.
Isus si liberul arbitru
Isus mai prevede si viitorul stiind fara de gres ca Iuda il va trada, deci adio liber arbitru.
In mod clar, repetat si documentat istoric dovezile arata exact inversul invataturii bisericesti. Exista alte evanghelii la fel de adevarate si chiar mai reusite, care nu sunt recunoscute. Cat valoreaza asta in ochii cuiva care cauta Adevaratul Adevar? N-ar trebui sa valorize nimic, dar atatia ani de abrutizare religioasa pun ochelari de cal.
Daca exista liberul arbitru, Dumnezeu / Isus nu ar avea de unde sa stie cine il va trada. Daca am presupune ca asa a fost “stabilit” de la inceput, ar insemna ca era predestinat, ca atare nu detinea propriul arbitru.
Si daca nici macar Fiul nu a putut alege si a trebuit sa implineasca ce este scris, cum putem sustine ca un simplu muritor isi poate alege soarta?
Fiul nu a avut libertate de alegere. El isi accepta rolul, mai bine zis povara, in gradina Ghetsimani. Intrebarea ramane: ca sa dovedeasca ca ce? Ca Tatal are Puterea? Ca va invia din morti? Chiar Isus il inviase pe Lazar, ceea ce a fost o greseala teribila.
Fiul a ales sa se intrupeze?
Era oare pre-constient, precum in Buddhism? Misiunea sa, in ciuda scopului, finalitatii, dar mai ales a promiscuitatii a fost compromisa inca din momentul invierii lui Lazar. El a contrazis natura umana si divina. El nu a inteles pe deplin misiunea si mai ales, n-a inteles ca ii va fi fatala. Tatal a incercat sa refaca prin Fiu legatura cu Omul. Foarte frumos pana aici, dar de ce printr-o Jertfa? Nu este oare prea pagana modalitatea?
Cand si de ce a pierdut aceasta legatura? Viata lui, chiar daca a fost un rol, a fost supusa unui plan mai mare. A fost Isus manipulat in termeni profani de propriul tata? Un Fiu-declaratie?
Isus implora sa-i fie luat paharul. Jertfa lui, departe de a fi benevola, este una impusa, cruda si inutila atat in termeni profani cat si teologici. Sangele lui ar fi trebuit sa stearga pacatul originar in umbra caruia toti oamenii de la Cain si Abel traiesc. Dar iata ca exista un precedent in care un alt Fiu este inlocuit cu Mielul.
Daca Dumnezeu e un arhitect, Iuda a fost doar una din piesele de care s-a servit, pentru a conferi structurii rezistenta si aparentele atat de necesare.
Insa adevaratul mister de abia acum apare, daca Iuda a facut intr-adevar voia lui Isus si tinand cont de faptul ca, conform manuscriptului, el era cel mai apropiat de Isus. Iar intrebarea de un milion de dolari e… de ce s-a spanzurat Iuda, sau oare chiar s-a spanzurat?
Uneori legendele locale disimuleaza sau modifica substantial realitatea istorica. Probabil asta s-a intamplat si in cazul celui mai mare “tradator”.
Istoria l-a oprimat, l-a fortat sa se sinucida. Poate a emigrat, poate a dus mai departe adevarata credinta, poate… cine stie?
sursa: Descopera.Org
Ai probleme financiare?
METODA DE FACUT BANI PENTRU ROMANI! BANI RAPID SI SIGUR PE
INTERNET. TESTAT! FUNCTIONEAZA!!!! SINGURA CARE FUNCTIONEAZA CU ADEVARAT
Cum poti face bani usor, repede si legal. Nu este nici o gluma,crede-ma!
Depinde numai de tine daca vrei sa citesti pagina asta sau nu, eu nu pot spune
decat ca 10 min. de citit iti pot schimba viata (si portofelul!), depinde numai
de tine “POTI FACE BANI USOR SI REPEDE” Crede-ma: am incercat toate metodele
posibile (si legale).Aceasta este cea mai USOARA si mai RAPIDA cale. Poti sa
faci o gramada de bani, repede si legal. Merge! E testat! Tot ce trebuie sa faci
deocamdata este sa citesti cu atentie pana la final textul.
Eram sceptic,totusi…
In urma cu ceva vreme navigam aiurea pe Internet (probabil la fel cum faci si tu
acum) cand am descoperit un articol asemanator cu acesta in care se spunea ca
pot sa castig milioane in doar cateva saptamani cu o investitie de numai 60.000
de lei (6 lei). Imediat m-am gandit “chestia asta trebuie sa fie vreo
escrocherie”. Dar,curios fiind,am continuat sa citesc.Articolul spunea ca
trebuie sa trimiti cate 10.000 de lei ( 1 leu) la fiecare din cele 6 adrese
mentionate in articol.Apoi sa iti treci numele si adresa la sfarsitul listei
in pozitia a 6-a si sa publici articolul la minim 200 de forum-uri/adrese cu
anunturi pe Internet sau prin mail la cat mai multe adrese. Pur si simplu! Dupa
ce am analizat chestiunea si dupa ce am discutat cu cativa prieteni m-am hotarat
sa incerc. La urma urmei ce aveam de pierdut in afara de 60.000 de lei (6 lei)
si 6 timbre? Cum este si normal,la inceput eram sceptic si chiar ingrijorat
in privinta aspectului legal.Asa ca m-am interesat la POSTA si mi-au confirmat
ca intr-adevar e legal! Deci am facut infima investitie de 60.000 de lei (6
lei).
Surpriza!…Ghiciti ce s-a petrecut !!! .. Intr-un interval de 7 zile am inceput
sa primesc bani in cutia postala.Eram uluit!M-am gandit ca probabil se va
opri curand, dar banii au continuat sa vina! In prima saptamana am primit
370.000 de lei (37 lei). La sfarsitul celei de-a doua aveam 1.090.000 (109 lei).
In a treia saptamana stransesem 25.470.000 de lei (2547 lei)! Si banii continuau
sa vina cu repeziciune. In mod cert a meritat sa cheltui cei 60.000 lei ( 6 lei)
si cele 6 timbre.Sa va spun cum functioneaza si mai ales de ce functioneaza. In primul rand va
sfatuiesc sa salvati pe hard sau sa printati articolul ca sa il aveti la
indemana. Cum?
PASUL 1: Iei 6 coli de hartie si scrii pe fiecare din ele : “M-AM ADAUGAT LA
LISTA TA”, astfel incat cel ce primeste plicul sa te adauge la listele pe care
urmeaza sa le posteze si asa adresa ta va aparea pe alte sute si sute
multiplicate de forumuri, apoi impaturesti fiecare coala (cat sa intre in plic).
Acum iei 6 bancnote de 10.000 lei ( 1 leu) si pui CATE UNA in FIECARE din cele 6
coli (ca sa nu se vada prin plic si sa nu se fure), apoi pui FIECARE coala in
CATE UN PLIC si inchizi plicurile. Ar trebui sa ai acum 6 plicuri sigilate, cu
numele si adresa ta pe ele (la expeditor, pentru a ajunge in continuare pe
forumuri!), fiecare dintre ele continand o coala de hartie si o bancnota de
10.000 de lei (1 leu). Acum trimiti plicurile la urmatoarele adrese:
1) Necula Marian Costel,Braila,Str Ecaterina Teodoroiu, Nr 41, cod 810411
2) Bikfolvi Nora, str. M. Eminescu, Nr.10, Ap11, Arad, Jud Arad, cod 310086
3) Dosaru Gheorghe, Gornet, Prahova, cod 107285
4)Pavelescu Ana-Maria, Str. Matei Basarab, Bl.30, Sc.B, et.1, ap.8,Localitatea
Rm.Valcea, Judetul Valcea, cod 240616
5) Vardol Haralambie , Str Ecaterina Teodoroiu , Nr 41, Cartier Radu Negru,Jud
Braila , Cod 810411,
6) Neagu Emil,Aleea Parva nr.6,bl.C37,sc.1,et.4,ap.20,sector 6,Bucuresti,061945.
PASUL 2: Acum tai din lista pe numarul 1 si muti celelalte adrese cu o pozitie
mai sus (6 devine 5, 5 devine 4,etc…). Astfel numarul 6 devine liber :
completezi cu numele si adresa TA aceasta pozitie.Trebuie foarte clar sa
intelegi ca DACA TE VEI PUNE IN ALTA POZITIE DECIT CEA DE-A 6-a, vei primi cu
mult mai putini bani, pentru ca factorul de multiplicare se diminueaza. Pentru a
intari increderea in joc, trebuie SA NU TRISEZI si SA TRIMITI PLICURILE,
deoarece altminteri, te excluzi singur din circuit semanind neincredere.
PASUL 3: Schimba ce doresti dar, pe cat se poate, incearca sa mentii articolul
cat mai aproape de original. Acum publica anuntul la cit mai multe
forum-uri/newsgroup-uri(sunt o groaza). 200 este atat cat iti trebuie dar cu cat
publici in mai multe locuri cu atat mai multi bani vei castiga! Nu e nevoie sa
scrii din nou tot acest articol; poti sa selectezi textul cu cursorul mouse-ului
si sa il copiezi in memoria calculatorului(\’Copy\’ din meniul \’Edit\’);
deschizi un fisier gol cu \’notepad\’(\’File\’…\’New\’) si inserezi textul ca
sa iti adaugi numele in pozitia a 6-a (\’Edit\’…\ Paste\’); salvezi fisierul
cu extensia .txt. Acum cauti pe Internet newsgroup-uri (forum-uri on-line,
message board-uri, site-uri de chat, de discutii,blog-uri) romanesti bineinteles, sau la
diverse adrese e-mail pe care le cunosti si publici articolul. Va sugerez sa
treceti ca subiect un titlu cat mai atractiv pentru ca acesta il vor vedea cei
ce viziteaza aceste site-uri.GATA! Felicitari! Nu ar trebui sa iti ia mai mult
de 30 de secunde pentru fiecare newsgroup! TINE MINTE : MAI MULTE NEWSGROUP-URI
INSEAMNA MAI MULTI BANI! TOT CE TREBUIE ESTE UN MINIM DE 200! Calcule…Vei
incepe sa primesti bani in cutia postala in cateva zile! Daca vrei poti sa iti
inchiriezi o casuta postala din cauza numarului mare de scrisori pe care le vei
primi. De ce? Din cele MINIM 200 de publicari pe care le-am facut sa spunem ca
primesc 5 raspunsuri (un exemplu FOARTE-FOARTE mic). Deci am castigat 50.000 lei
(5 lei) cu numele meu pe pozitia a 6- a. Acum fiecare din cele 5 persoane care
tocmai mi-au trimis cate o scrisoare, publica la randul lor MINIMUL de 200 de
articole cu numele meu pe pozitia a 5-a si primesc si ei cate 50.000 de lei (5
lei).Eu primesc astfel 5*5*10.000 de lei = 250.000 de lei (25 lei). Continuand
exemplul cu acest numar mic (5) de persoane care raspund la articol, castig
1.250.000 lei (125 lei) cu numele meu pe pozitia a 4-a, 6.250.000 lei (625 lei)
cu numele meu pe pozitia a 3-a, 31.250.000 lei (3125 lei) pe pozitia a 2-a si
… DA! 156.250.000 LEI (15625 lei) cu numele meu pe pozitia intai. UIMITOR!
Daca fiecare participant publica articolul de MINIM 200 de ori! Si totul cu o
investitie initiala de 60.000 lei (6 lei) si 6 timbre. Cand numele tau nu se mai
afla in lista poti sa repeti procedura : iei ultima varianta a articolului si
trimiti cate 10.000 lei (1 leu) la adresele care se afla in lista, punandu-ti
numele pe pozitia a 6-a Acum publici articolul din nou de MINIM 200 de ori. Va
dati seama ca in fiecare zi mii de oameni intra pe Internet si citesc aceste
articole ASA CUM CITESTI TU ACUM !! Asa ca iti poti permite 60.000 lei ( 6 lei)
sa vezi daca merge cu adevarat? Cred ca da… Unii au spus \”dar daca lumea se
satura si nu mai trimite nimeni nici un ban?\” Ce sanse sunt sa se intample asta
cand ZILNIC se alatura 20- 50.000 de useri noi la Internet dintre care foarte
multi citesc astfel de anunturi si sunt dispusi sa incerce ?
JUCATI CINSTIT SI CORECT SI ADRESA TE VA AJUNGE PE MII DE FORUMURI, ASTEFEL VEI
PRIMI MII DE PLICURI. IN FIECARE ZI INTRA SUTE SAU MII DE OAMENI FE FORUM! VETI
AVEA NUMAI DE CASTIGAT!!! JOCUL SE BAZEAZA PE O BINECUNOASCUTA LEGE DIN ECONOMIE
SI ANUME LEGEA MULTIPLICARII PE CARE CRED CA POTI SA O INTELEGI. CRED CA MARILE
MAGAZINE SE IMBOGATESC PT CA TU AI CUMPARAT O STICLA DE VIN. NU… SE CUMPARA
INDUSTRIAL .. DECI DACA JOCI CORECT SI TRIMITI PLICURI, ADRESA TA VA PAREA PE
MULT MAI MULTE SITE-RI SI VREI PRIMI CU MUUULT MAI MULTI BAI! BAFTA! !!!!!!!!
O SA-MI MULTUMESTI CAT PENTRU CEI CARE NU JOACA. BAFTA! Uite aici o lista cu
adrese unde sa postezi anuntul tau! Intra pe http://www.google.ro, la pagini in
limba romana si tasteaza: anunturi gratuite online ; apar o multime de adrese de
site-uri; intri si dai acolo anuntul tau.
P.S. FOARTE IMPORTANT: O SA INTALNESTI OAMENI CARE NU SUNT DE ACORD CU ASTA SI
CARE NU AU CURAJ SA INCERCE SA SE IMBOGATEASCA INTELIGENT. TREBUIE DOAR SA-I IGNORI ASA CUM FAC EU, JOACA
SI O SA VEZI CUM PLICURILE INCEP SA SOSEASCA. DACA AI INCREDERE SI PERSEVEREZI O
SA-MI MULTUMESTI CAT PENTRU CEI CARE NU JOACA… .EU
PRIMESC ZECI DE PLICURI CU BANI SI O SA CONTINUI SA JOC… BAFTA!
Sursa: Campionul's Blog
INTERNET. TESTAT! FUNCTIONEAZA!!!! SINGURA CARE FUNCTIONEAZA CU ADEVARAT
Cum poti face bani usor, repede si legal. Nu este nici o gluma,crede-ma!
Depinde numai de tine daca vrei sa citesti pagina asta sau nu, eu nu pot spune
decat ca 10 min. de citit iti pot schimba viata (si portofelul!), depinde numai
de tine “POTI FACE BANI USOR SI REPEDE” Crede-ma: am incercat toate metodele
posibile (si legale).Aceasta este cea mai USOARA si mai RAPIDA cale. Poti sa
faci o gramada de bani, repede si legal. Merge! E testat! Tot ce trebuie sa faci
deocamdata este sa citesti cu atentie pana la final textul.
Eram sceptic,totusi…
In urma cu ceva vreme navigam aiurea pe Internet (probabil la fel cum faci si tu
acum) cand am descoperit un articol asemanator cu acesta in care se spunea ca
pot sa castig milioane in doar cateva saptamani cu o investitie de numai 60.000
de lei (6 lei). Imediat m-am gandit “chestia asta trebuie sa fie vreo
escrocherie”. Dar,curios fiind,am continuat sa citesc.Articolul spunea ca
trebuie sa trimiti cate 10.000 de lei ( 1 leu) la fiecare din cele 6 adrese
mentionate in articol.Apoi sa iti treci numele si adresa la sfarsitul listei
in pozitia a 6-a si sa publici articolul la minim 200 de forum-uri/adrese cu
anunturi pe Internet sau prin mail la cat mai multe adrese. Pur si simplu! Dupa
ce am analizat chestiunea si dupa ce am discutat cu cativa prieteni m-am hotarat
sa incerc. La urma urmei ce aveam de pierdut in afara de 60.000 de lei (6 lei)
si 6 timbre? Cum este si normal,la inceput eram sceptic si chiar ingrijorat
in privinta aspectului legal.Asa ca m-am interesat la POSTA si mi-au confirmat
ca intr-adevar e legal! Deci am facut infima investitie de 60.000 de lei (6
lei).
Surpriza!…Ghiciti ce s-a petrecut !!! .. Intr-un interval de 7 zile am inceput
sa primesc bani in cutia postala.Eram uluit!M-am gandit ca probabil se va
opri curand, dar banii au continuat sa vina! In prima saptamana am primit
370.000 de lei (37 lei). La sfarsitul celei de-a doua aveam 1.090.000 (109 lei).
In a treia saptamana stransesem 25.470.000 de lei (2547 lei)! Si banii continuau
sa vina cu repeziciune. In mod cert a meritat sa cheltui cei 60.000 lei ( 6 lei)
si cele 6 timbre.Sa va spun cum functioneaza si mai ales de ce functioneaza. In primul rand va
sfatuiesc sa salvati pe hard sau sa printati articolul ca sa il aveti la
indemana. Cum?
PASUL 1: Iei 6 coli de hartie si scrii pe fiecare din ele : “M-AM ADAUGAT LA
LISTA TA”, astfel incat cel ce primeste plicul sa te adauge la listele pe care
urmeaza sa le posteze si asa adresa ta va aparea pe alte sute si sute
multiplicate de forumuri, apoi impaturesti fiecare coala (cat sa intre in plic).
Acum iei 6 bancnote de 10.000 lei ( 1 leu) si pui CATE UNA in FIECARE din cele 6
coli (ca sa nu se vada prin plic si sa nu se fure), apoi pui FIECARE coala in
CATE UN PLIC si inchizi plicurile. Ar trebui sa ai acum 6 plicuri sigilate, cu
numele si adresa ta pe ele (la expeditor, pentru a ajunge in continuare pe
forumuri!), fiecare dintre ele continand o coala de hartie si o bancnota de
10.000 de lei (1 leu). Acum trimiti plicurile la urmatoarele adrese:
1) Necula Marian Costel,Braila,Str Ecaterina Teodoroiu, Nr 41, cod 810411
2) Bikfolvi Nora, str. M. Eminescu, Nr.10, Ap11, Arad, Jud Arad, cod 310086
3) Dosaru Gheorghe, Gornet, Prahova, cod 107285
4)Pavelescu Ana-Maria, Str. Matei Basarab, Bl.30, Sc.B, et.1, ap.8,Localitatea
Rm.Valcea, Judetul Valcea, cod 240616
5) Vardol Haralambie , Str Ecaterina Teodoroiu , Nr 41, Cartier Radu Negru,Jud
Braila , Cod 810411,
6) Neagu Emil,Aleea Parva nr.6,bl.C37,sc.1,et.4,ap.20,sector 6,Bucuresti,061945.
PASUL 2: Acum tai din lista pe numarul 1 si muti celelalte adrese cu o pozitie
mai sus (6 devine 5, 5 devine 4,etc…). Astfel numarul 6 devine liber :
completezi cu numele si adresa TA aceasta pozitie.Trebuie foarte clar sa
intelegi ca DACA TE VEI PUNE IN ALTA POZITIE DECIT CEA DE-A 6-a, vei primi cu
mult mai putini bani, pentru ca factorul de multiplicare se diminueaza. Pentru a
intari increderea in joc, trebuie SA NU TRISEZI si SA TRIMITI PLICURILE,
deoarece altminteri, te excluzi singur din circuit semanind neincredere.
PASUL 3: Schimba ce doresti dar, pe cat se poate, incearca sa mentii articolul
cat mai aproape de original. Acum publica anuntul la cit mai multe
forum-uri/newsgroup-uri(sunt o groaza). 200 este atat cat iti trebuie dar cu cat
publici in mai multe locuri cu atat mai multi bani vei castiga! Nu e nevoie sa
scrii din nou tot acest articol; poti sa selectezi textul cu cursorul mouse-ului
si sa il copiezi in memoria calculatorului(\’Copy\’ din meniul \’Edit\’);
deschizi un fisier gol cu \’notepad\’(\’File\’…\’New\’) si inserezi textul ca
sa iti adaugi numele in pozitia a 6-a (\’Edit\’…\ Paste\’); salvezi fisierul
cu extensia .txt. Acum cauti pe Internet newsgroup-uri (forum-uri on-line,
message board-uri, site-uri de chat, de discutii,blog-uri) romanesti bineinteles, sau la
diverse adrese e-mail pe care le cunosti si publici articolul. Va sugerez sa
treceti ca subiect un titlu cat mai atractiv pentru ca acesta il vor vedea cei
ce viziteaza aceste site-uri.GATA! Felicitari! Nu ar trebui sa iti ia mai mult
de 30 de secunde pentru fiecare newsgroup! TINE MINTE : MAI MULTE NEWSGROUP-URI
INSEAMNA MAI MULTI BANI! TOT CE TREBUIE ESTE UN MINIM DE 200! Calcule…Vei
incepe sa primesti bani in cutia postala in cateva zile! Daca vrei poti sa iti
inchiriezi o casuta postala din cauza numarului mare de scrisori pe care le vei
primi. De ce? Din cele MINIM 200 de publicari pe care le-am facut sa spunem ca
primesc 5 raspunsuri (un exemplu FOARTE-FOARTE mic). Deci am castigat 50.000 lei
(5 lei) cu numele meu pe pozitia a 6- a. Acum fiecare din cele 5 persoane care
tocmai mi-au trimis cate o scrisoare, publica la randul lor MINIMUL de 200 de
articole cu numele meu pe pozitia a 5-a si primesc si ei cate 50.000 de lei (5
lei).Eu primesc astfel 5*5*10.000 de lei = 250.000 de lei (25 lei). Continuand
exemplul cu acest numar mic (5) de persoane care raspund la articol, castig
1.250.000 lei (125 lei) cu numele meu pe pozitia a 4-a, 6.250.000 lei (625 lei)
cu numele meu pe pozitia a 3-a, 31.250.000 lei (3125 lei) pe pozitia a 2-a si
… DA! 156.250.000 LEI (15625 lei) cu numele meu pe pozitia intai. UIMITOR!
Daca fiecare participant publica articolul de MINIM 200 de ori! Si totul cu o
investitie initiala de 60.000 lei (6 lei) si 6 timbre. Cand numele tau nu se mai
afla in lista poti sa repeti procedura : iei ultima varianta a articolului si
trimiti cate 10.000 lei (1 leu) la adresele care se afla in lista, punandu-ti
numele pe pozitia a 6-a Acum publici articolul din nou de MINIM 200 de ori. Va
dati seama ca in fiecare zi mii de oameni intra pe Internet si citesc aceste
articole ASA CUM CITESTI TU ACUM !! Asa ca iti poti permite 60.000 lei ( 6 lei)
sa vezi daca merge cu adevarat? Cred ca da… Unii au spus \”dar daca lumea se
satura si nu mai trimite nimeni nici un ban?\” Ce sanse sunt sa se intample asta
cand ZILNIC se alatura 20- 50.000 de useri noi la Internet dintre care foarte
multi citesc astfel de anunturi si sunt dispusi sa incerce ?
JUCATI CINSTIT SI CORECT SI ADRESA TE VA AJUNGE PE MII DE FORUMURI, ASTEFEL VEI
PRIMI MII DE PLICURI. IN FIECARE ZI INTRA SUTE SAU MII DE OAMENI FE FORUM! VETI
AVEA NUMAI DE CASTIGAT!!! JOCUL SE BAZEAZA PE O BINECUNOASCUTA LEGE DIN ECONOMIE
SI ANUME LEGEA MULTIPLICARII PE CARE CRED CA POTI SA O INTELEGI. CRED CA MARILE
MAGAZINE SE IMBOGATESC PT CA TU AI CUMPARAT O STICLA DE VIN. NU… SE CUMPARA
INDUSTRIAL .. DECI DACA JOCI CORECT SI TRIMITI PLICURI, ADRESA TA VA PAREA PE
MULT MAI MULTE SITE-RI SI VREI PRIMI CU MUUULT MAI MULTI BAI! BAFTA! !!!!!!!!
O SA-MI MULTUMESTI CAT PENTRU CEI CARE NU JOACA. BAFTA! Uite aici o lista cu
adrese unde sa postezi anuntul tau! Intra pe http://www.google.ro, la pagini in
limba romana si tasteaza: anunturi gratuite online ; apar o multime de adrese de
site-uri; intri si dai acolo anuntul tau.
P.S. FOARTE IMPORTANT: O SA INTALNESTI OAMENI CARE NU SUNT DE ACORD CU ASTA SI
CARE NU AU CURAJ SA INCERCE SA SE IMBOGATEASCA INTELIGENT. TREBUIE DOAR SA-I IGNORI ASA CUM FAC EU, JOACA
SI O SA VEZI CUM PLICURILE INCEP SA SOSEASCA. DACA AI INCREDERE SI PERSEVEREZI O
SA-MI MULTUMESTI CAT PENTRU CEI CARE NU JOACA… .EU
PRIMESC ZECI DE PLICURI CU BANI SI O SA CONTINUI SA JOC… BAFTA!
Sursa: Campionul's Blog
Creatorii din Copyristan faţă în faţă cu Reţeaua
The difference between reality and fiction? Fiction has to make sense. (Tom Clancy)
În perioada trecută am fost ambasador de creativitate în Copyristan. Relaţia mea cu Preşedintele Pirat Pirateev deveni în scurt timp destul de bună, aşa că într-o zi mă chemă la conac pentru un schimb de experienţe de creativitate. Dar întâi să stabilim datele problemei:
Despre creatorii din Copyristan
În Copyristan lumea o duce bine. Şi mai bine, ar putea zice unii, o duc artiştii. Preşedintele Pirat Pirateev a decis prin Constituţie că toţi artiştii trebuie trataţi ca oameni de rangul întâi. Că trebuie răsplatiţi pentru faptul că fac întreaga ţară să se simtă oameni, fie prin scriiturile lor, muzicile create sau chiar cea mai nouă invenţie, imaginile mişcătoare. Asta însemna că primeau casă, o subsidie sănătoasă de la stat, pentru că toate operele lor puteau fi date gratuit prin orice mijloc de informare în masă. Ei trebuiau doar să creeze.
Artiştii nu erau nemultumiţi de situaţia dată, de fapt, erau chiar încântaţi de statutul lor. Erau mai tot timpul invitaţi la diverse evenimente să vorbească, să recite sau să le cânte oamenilor. De fapt, era chiar un concurs pentru a-i invita nu numai la evenimentul public, ci şi apoi la masa de după cu un public restrâns. Lucru de notorietate era ca se platea gras să se stea la masa cu artiştii, compozitorii şi autorii. Pe lângă aceasta, lumea încerca să îi ajute cum putea mai bine, aşa că mâncau şi beau pe săturate de fiecare dată, iar, mai ales în cazul poeţilor romantici, toate fetişcanele din oraş prindeau orice ocazie să le dea târcoale. Cu cât un artist era mai sus în topul Preşedintelui Pirateev, cu atât era mai des chemat la reuniuni din toată ţara.
Oamenii din Copyristan sunt creativi, aşa că aproape fiecare îşi încerca talentul creativ ca să ajungă în topul Preşedintelui Pirateev. Nu rare erau situaţiile în care unii făceau o remixare sau regândire a unei opere precedente, un eventual succes fiind de ajutor şi creatorului inţial ce îşi adăuga câteva puncte utile în top. De fapt, sistemul de calculare al topului era destul de complex şi se stabilea pe un algoritm bazat în principal pe numărul de opere folosite la Punctele Publice de Creaţii (un fel de biblioteci în care oricine îşi depunea creaţia) în care fiecare cetăţean putea să-şi facă o copie a fiecărei opere pe care să o ia acasă. Topul se baza în secundar pe apariţia operelor în mass-media. Preţul fiecărei copii era infim, aproape de preţul suportului folosit pentru copiere, iar veniturile obţinute se foloseau pentru stimularea artiştilor tineri sau a celor care doreau sa inventeze noi forme de exprimare a gândurilor şi emoţiilor. Prin acest sistem apăruse de fapt în Copyristan un nou mod de artă, devenit în scurt timp extrem de popular, bazat pe mânuirea unor păpuşi ce cântau într-o combinaţie, ce mie mi se păru bizară, între opereta şi musical.
Trupele muzicale din afara Copyristanului erau extrem de nemulţumite că ele nu primeau nici un ban dacă CD-urile lor ajungeau în aceasta ciudată ţară, aşa că formaseră un fel de embargo, numind sistemul unul socialist. Asta până când celebra trupă dance Tanks&Flowers decise, pe baza unor relaţii personale cu unul dintre artiştii din Copyristan, să facă un concert în capitală. Succesul a fost imens, iar trupa a câştigat din concert cam cât ar fi vândut un album la un sfert din populaţie, aşa că Tanks&Flowers deveni trupa favorită şi ajunse instant pe locul 1 în topul Preşedintelui Pirateev în secţiunea Muzică. De fapt cântăreţul Alexandru Flower îşi cumpără o casă şi se stabili în Copyristan.
Preşedintele Pirat Pirateev era mulţumit. Scopul stabilit prin Constitutie părea îndeplinit.
Şi a venit Reţeaua
Reţeaua apăru pe neaşteptate. Un proiect între Univesitatea din Copyristan şi Academia de Ştiinţe creă un sistem în care, peste noapte, toate casele fură conectate prin reţeaua electrică la o Reţea de Informaţii în care fiecare putea adăuga ceva nou. Curând, tinerii adoptară Reţeaua pentru a schimba informaţii, muzică sau texte, fără a mai trece pe la Punctele Publice. Fetişcanele nu mai urmăreau poeţii romantici, ci încercau să identifice cine stătea în spatele unor Porecle de Reţea.
Tinerii stăteau tot mai mult timp în Reţea şi ignorau concertele, întrunirile şi orice mod vechi de stabilire a algoritmului ce ducea la topul Preşedintelui Pirateev. Tinerii nu vroiau să-şi mai ducă creaţiile la Punctele Publice, ci să le pună în Reţea şi să le mixeze între ele. Uneori şi în alte limbi. Când tinerii au vrut să includă ca şi creaţie Biţii Reţelişti, Preşedintele Pirateev se împotrivi: “Asta nu e artă!”. Şi de aici a început războiul.
S-a înfiinţat Poliţia de Respectare a Creativităţii Naţionale a Copyristanului, la sfaturile trimişilor străini care îl convinseră cu nişte programe gratuite de instruire, şi se impuse obligativitatea participării la două concerte pe an.
Timpul în Reţea fusese limitat la 2 ore/zi. Nu aveai voie să pui creaţii din Punctele Publice în Reţea. Legea veche nu permitea acest lucru şi în scurt timp fu modificată astfel încât să se mărească pedepsele. Vechii artişti ce fuseseră în top s-au constituit in Asociaţia de Transformare a Reţeliştilor, nemulţumiţi că îşi pierduseră statutul şi privilegiile. Dar în practică nu se mişcau prea multe, iar tot mai mulţi adulţi erau atraşi de Biţii Reţelişti. Poliţiştii ştiau că şi copiii lor stau în reţea mai mult decât ar fi avut voie.
Fiul Preşedintelui Pirateev, şi el un Reţelist convins, încercă să-şi convingă tatăl că Biţii Reţelişti sunt chiar nişte opere de creaţie reale, că există creatori de Biţi Reţelişti celebri în Reţea, că de fapt noile transformări ale vechiului Tanks&Flowers nu sunt nişte batjocoriri şi că ar fi bine doar să mute Punctele Publice de Creaţii în Reţea şi să accepte noile forme de artă.
Aici este momentul în care Preşedintele Pirateev a apelat la mine şi m-a întrebat cum era în România în 2008.
Ce i-am povestit despre România în 2008
De fapt nu e nimic specific la România în anul 2008 din punct de vedere al creaţiilor. Faţă de alte ţări din Europa. Astfel, Artiştii se plângeau că nu li se vând creaţiile, dădeau vina pe tineri (aici le ziceau Piraţi, nu Reţelişti), şi se supărau când vreo melodie apărea pe vreun site. Ba chiar unii tineri strigă Furt când văd că vreun paragraf de text apare într-un ziar tradiţional. Aici au o protecţie legală pe orice creaţie timp de viaţa autorului + 70 de ani după moarte şi trebuie să plăteşti aproape la orice fel de utilizare. Pirateev se uita la mine cu mirare cum am explicat că se ajunsese la această perioadă fără vreo argumentaţie bine susţinută.
Există şi acolo Poliţia Dreptului de Autor, care în unele state mai apelează şi la băieţii mascaţi daca vreun tânăr nerăbdator a pus pe un site muzica lui Guns N’ Roses înainte de release-ul oficial.
I-am zis că am citit pe Internet, care seamănă cu Reţeaua din Copyristan în unele aspecte, că ar fi ilegal să schimbi muzică şi imagini mişcătoare cu alţi utilizatori de Internet, dar şi eu şi toţi vecinii mei o făceam în mod curent. Şi aici poliţiştii ştiu că şi copiii lor fac la fel ca şi noi. Am citit în altă parte, dar tot pe Internet, că unii au fost ameninţaţi că trebuie sa intre la puşcărie pentru asta. Altora li s-au cerut despăgubiri de vreo 20.000 de euro. Unii le-au plătit.
În schimb, tot pe Internetul ăsta găsesc o grămada de creaţii puse în diverse formate. Şi e gratuit să le accesezi pe toate. Nu prea înteleg cum merge asta cu dreptul de autor, i-am recunoscut eu cu jumătate de gură. Adică găseşti gratuit pe Internet, dar nu ai voie să… Mă rog…
Pe urmă, i-am citit un fragment dintr-un autor român, Victor Kapra, care a scris pe o temă similară pe o chestie care e tot un site de Internet, dar îi zice blog, dar în acelaşi timp textul a apărut şi într-o revistă (de fapt cred că Preşedintele Pirateev nu a înţeles cum e posibil ca în acelaşi timp să apară în 2 medii diferite):
“Desigur că unul dintre argumentele liniştitoare ar fi acela că şi la apariţia tiparului şi la apariţia televiziunii, s-au găsit destui care să prezică tragedii culturale care, iată, nu s-au produs. Contraargumentul este acela că la niciuna dintre aceste revoluţii, marea masă de oameni nu a avut în totalitate acces la noile mijloace de propagare a ideilor. Cu Internetul lucrurile merg la extrem: oricine are o vorbă de spus o poate adresa lumii întregi, fără să-şi facă griji în privinţa valorii sau a consistenţei. “
Dialogul
Şi am conchis că şi în Copyristan avem de a face cu nişte modificări esenţiale ale societăţii, cauzate în principal de un mijloc de comunicare cu alura democratică şi cu acces cvasi-universal.
- Ce boală universală!, îmi replică Pirat Pirateev şi oftă. Artiştii noştri se plâng, iar tinerii îi sfidează. Iar apoi cu un licăr subtil în ochi mă întrebă: “Deci, ce zici? Să vorbesc cu creatorii de Biţi Reţelişti sau să mai înfiinţăm un departament de Poliţie?”
Articol publicat in Marketwatch - sept 2008
În perioada trecută am fost ambasador de creativitate în Copyristan. Relaţia mea cu Preşedintele Pirat Pirateev deveni în scurt timp destul de bună, aşa că într-o zi mă chemă la conac pentru un schimb de experienţe de creativitate. Dar întâi să stabilim datele problemei:
Despre creatorii din Copyristan
În Copyristan lumea o duce bine. Şi mai bine, ar putea zice unii, o duc artiştii. Preşedintele Pirat Pirateev a decis prin Constituţie că toţi artiştii trebuie trataţi ca oameni de rangul întâi. Că trebuie răsplatiţi pentru faptul că fac întreaga ţară să se simtă oameni, fie prin scriiturile lor, muzicile create sau chiar cea mai nouă invenţie, imaginile mişcătoare. Asta însemna că primeau casă, o subsidie sănătoasă de la stat, pentru că toate operele lor puteau fi date gratuit prin orice mijloc de informare în masă. Ei trebuiau doar să creeze.
Artiştii nu erau nemultumiţi de situaţia dată, de fapt, erau chiar încântaţi de statutul lor. Erau mai tot timpul invitaţi la diverse evenimente să vorbească, să recite sau să le cânte oamenilor. De fapt, era chiar un concurs pentru a-i invita nu numai la evenimentul public, ci şi apoi la masa de după cu un public restrâns. Lucru de notorietate era ca se platea gras să se stea la masa cu artiştii, compozitorii şi autorii. Pe lângă aceasta, lumea încerca să îi ajute cum putea mai bine, aşa că mâncau şi beau pe săturate de fiecare dată, iar, mai ales în cazul poeţilor romantici, toate fetişcanele din oraş prindeau orice ocazie să le dea târcoale. Cu cât un artist era mai sus în topul Preşedintelui Pirateev, cu atât era mai des chemat la reuniuni din toată ţara.
Oamenii din Copyristan sunt creativi, aşa că aproape fiecare îşi încerca talentul creativ ca să ajungă în topul Preşedintelui Pirateev. Nu rare erau situaţiile în care unii făceau o remixare sau regândire a unei opere precedente, un eventual succes fiind de ajutor şi creatorului inţial ce îşi adăuga câteva puncte utile în top. De fapt, sistemul de calculare al topului era destul de complex şi se stabilea pe un algoritm bazat în principal pe numărul de opere folosite la Punctele Publice de Creaţii (un fel de biblioteci în care oricine îşi depunea creaţia) în care fiecare cetăţean putea să-şi facă o copie a fiecărei opere pe care să o ia acasă. Topul se baza în secundar pe apariţia operelor în mass-media. Preţul fiecărei copii era infim, aproape de preţul suportului folosit pentru copiere, iar veniturile obţinute se foloseau pentru stimularea artiştilor tineri sau a celor care doreau sa inventeze noi forme de exprimare a gândurilor şi emoţiilor. Prin acest sistem apăruse de fapt în Copyristan un nou mod de artă, devenit în scurt timp extrem de popular, bazat pe mânuirea unor păpuşi ce cântau într-o combinaţie, ce mie mi se păru bizară, între opereta şi musical.
Trupele muzicale din afara Copyristanului erau extrem de nemulţumite că ele nu primeau nici un ban dacă CD-urile lor ajungeau în aceasta ciudată ţară, aşa că formaseră un fel de embargo, numind sistemul unul socialist. Asta până când celebra trupă dance Tanks&Flowers decise, pe baza unor relaţii personale cu unul dintre artiştii din Copyristan, să facă un concert în capitală. Succesul a fost imens, iar trupa a câştigat din concert cam cât ar fi vândut un album la un sfert din populaţie, aşa că Tanks&Flowers deveni trupa favorită şi ajunse instant pe locul 1 în topul Preşedintelui Pirateev în secţiunea Muzică. De fapt cântăreţul Alexandru Flower îşi cumpără o casă şi se stabili în Copyristan.
Preşedintele Pirat Pirateev era mulţumit. Scopul stabilit prin Constitutie părea îndeplinit.
Şi a venit Reţeaua
Reţeaua apăru pe neaşteptate. Un proiect între Univesitatea din Copyristan şi Academia de Ştiinţe creă un sistem în care, peste noapte, toate casele fură conectate prin reţeaua electrică la o Reţea de Informaţii în care fiecare putea adăuga ceva nou. Curând, tinerii adoptară Reţeaua pentru a schimba informaţii, muzică sau texte, fără a mai trece pe la Punctele Publice. Fetişcanele nu mai urmăreau poeţii romantici, ci încercau să identifice cine stătea în spatele unor Porecle de Reţea.
Tinerii stăteau tot mai mult timp în Reţea şi ignorau concertele, întrunirile şi orice mod vechi de stabilire a algoritmului ce ducea la topul Preşedintelui Pirateev. Tinerii nu vroiau să-şi mai ducă creaţiile la Punctele Publice, ci să le pună în Reţea şi să le mixeze între ele. Uneori şi în alte limbi. Când tinerii au vrut să includă ca şi creaţie Biţii Reţelişti, Preşedintele Pirateev se împotrivi: “Asta nu e artă!”. Şi de aici a început războiul.
S-a înfiinţat Poliţia de Respectare a Creativităţii Naţionale a Copyristanului, la sfaturile trimişilor străini care îl convinseră cu nişte programe gratuite de instruire, şi se impuse obligativitatea participării la două concerte pe an.
Timpul în Reţea fusese limitat la 2 ore/zi. Nu aveai voie să pui creaţii din Punctele Publice în Reţea. Legea veche nu permitea acest lucru şi în scurt timp fu modificată astfel încât să se mărească pedepsele. Vechii artişti ce fuseseră în top s-au constituit in Asociaţia de Transformare a Reţeliştilor, nemulţumiţi că îşi pierduseră statutul şi privilegiile. Dar în practică nu se mişcau prea multe, iar tot mai mulţi adulţi erau atraşi de Biţii Reţelişti. Poliţiştii ştiau că şi copiii lor stau în reţea mai mult decât ar fi avut voie.
Fiul Preşedintelui Pirateev, şi el un Reţelist convins, încercă să-şi convingă tatăl că Biţii Reţelişti sunt chiar nişte opere de creaţie reale, că există creatori de Biţi Reţelişti celebri în Reţea, că de fapt noile transformări ale vechiului Tanks&Flowers nu sunt nişte batjocoriri şi că ar fi bine doar să mute Punctele Publice de Creaţii în Reţea şi să accepte noile forme de artă.
Aici este momentul în care Preşedintele Pirateev a apelat la mine şi m-a întrebat cum era în România în 2008.
Ce i-am povestit despre România în 2008
De fapt nu e nimic specific la România în anul 2008 din punct de vedere al creaţiilor. Faţă de alte ţări din Europa. Astfel, Artiştii se plângeau că nu li se vând creaţiile, dădeau vina pe tineri (aici le ziceau Piraţi, nu Reţelişti), şi se supărau când vreo melodie apărea pe vreun site. Ba chiar unii tineri strigă Furt când văd că vreun paragraf de text apare într-un ziar tradiţional. Aici au o protecţie legală pe orice creaţie timp de viaţa autorului + 70 de ani după moarte şi trebuie să plăteşti aproape la orice fel de utilizare. Pirateev se uita la mine cu mirare cum am explicat că se ajunsese la această perioadă fără vreo argumentaţie bine susţinută.
Există şi acolo Poliţia Dreptului de Autor, care în unele state mai apelează şi la băieţii mascaţi daca vreun tânăr nerăbdator a pus pe un site muzica lui Guns N’ Roses înainte de release-ul oficial.
I-am zis că am citit pe Internet, care seamănă cu Reţeaua din Copyristan în unele aspecte, că ar fi ilegal să schimbi muzică şi imagini mişcătoare cu alţi utilizatori de Internet, dar şi eu şi toţi vecinii mei o făceam în mod curent. Şi aici poliţiştii ştiu că şi copiii lor fac la fel ca şi noi. Am citit în altă parte, dar tot pe Internet, că unii au fost ameninţaţi că trebuie sa intre la puşcărie pentru asta. Altora li s-au cerut despăgubiri de vreo 20.000 de euro. Unii le-au plătit.
În schimb, tot pe Internetul ăsta găsesc o grămada de creaţii puse în diverse formate. Şi e gratuit să le accesezi pe toate. Nu prea înteleg cum merge asta cu dreptul de autor, i-am recunoscut eu cu jumătate de gură. Adică găseşti gratuit pe Internet, dar nu ai voie să… Mă rog…
Pe urmă, i-am citit un fragment dintr-un autor român, Victor Kapra, care a scris pe o temă similară pe o chestie care e tot un site de Internet, dar îi zice blog, dar în acelaşi timp textul a apărut şi într-o revistă (de fapt cred că Preşedintele Pirateev nu a înţeles cum e posibil ca în acelaşi timp să apară în 2 medii diferite):
“Desigur că unul dintre argumentele liniştitoare ar fi acela că şi la apariţia tiparului şi la apariţia televiziunii, s-au găsit destui care să prezică tragedii culturale care, iată, nu s-au produs. Contraargumentul este acela că la niciuna dintre aceste revoluţii, marea masă de oameni nu a avut în totalitate acces la noile mijloace de propagare a ideilor. Cu Internetul lucrurile merg la extrem: oricine are o vorbă de spus o poate adresa lumii întregi, fără să-şi facă griji în privinţa valorii sau a consistenţei. “
Dialogul
Şi am conchis că şi în Copyristan avem de a face cu nişte modificări esenţiale ale societăţii, cauzate în principal de un mijloc de comunicare cu alura democratică şi cu acces cvasi-universal.
- Ce boală universală!, îmi replică Pirat Pirateev şi oftă. Artiştii noştri se plâng, iar tinerii îi sfidează. Iar apoi cu un licăr subtil în ochi mă întrebă: “Deci, ce zici? Să vorbesc cu creatorii de Biţi Reţelişti sau să mai înfiinţăm un departament de Poliţie?”
Articol publicat in Marketwatch - sept 2008
Ucm Resita pentru tine bate inima mea
UCM Reşiţa în 2008
În primele zece luni ale lui 2008, cifra de afaceri realizată de UCM Reşiţa a depăşit-o cu aproximativ 40% pe cea a întregului an 2007 (118,6 milioane lei raportaţi în perioada ianuarie-octombrie 2008 faţă de 85,2 milioane lei în perioada ianuarie-decembrie 2007), la finalul lui 2008 fiind prognozată o cifră de afaceri cel puţin dublă faţă de 2007.
Pe fondul evoluţiei crescătoare a cifrei de afaceri, rezultatul din exploatare al companiei a trecut de la o pierdere de -39,8 milioane lei la data de 31 octombrie 2007, la un profit de +3,3 milioane lei la 31 octombrie 2008, reducerea pierderilor fiind semnificativă şi necesară, ea urmând a fi menţinută până la finele anului.
Existenţa unei serii de proiecte importante în domeniul hidroenergetic menţine piaţa de profil la un nivel ridicat în anii următori, oportunitate care ne consolideaza încrederea in viitorul companiei, 80% din cifra de afaceri a UCM Reşiţa fiind realizată în acest domeniu. Portofoliul de contracte semnate în acest moment asigură încărcarea completă a zonelor de producţie pentru anul 2009, existând chiar posibilitatea apariţiei unor zone supraîncărcate.
Ponderea exportului evoluează spre 40% din totalul contractelor încheiate, UCM Reşiţa fiind astăzi o prezenţă recunoscută pe pieţe asiatice precum India, Thailanda, Iran, Turcia, fără a neglija însa Africa şi, bineînţeles, Europa.
În contextul crizei economice mondiale poziţia UCM Reşiţa este una privilegiată prin prisma domeniului în care activează, energia verde fiind necesară şi căutată în permanenţă, singurul impediment care poate apărea fiind acela că, datorită lipsei de bani din economie, clienţii noştri vor transmite şi către noi o parte din întârzierile la plată pe care le resimt în activităţile desfăşurate.
UCM Reşiţa rămâne în continuare singura companie românească specializată în cercetarea, dezvoltarea, proiectarea, fabricaţia şi punerea în funcţiune de centrale hidroenergetice, iar fiecare proiect realizat de noi este un unicat.
Împreună suntem No.1!
Istorie şi evoluţie
--------------------------------------------------------------------------------
U.C.M. Reşiţa - evoluţia şi dezvoltarea istorică
Fondarea uzinelor din Reşiţa
Complexul industrial Reşiţa este situat în partea de sud-vest a României într-o pitorească zonă depresionară a Banatului Montan, la vest de munţii Semenicului. A fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa.
Se cuvine să subliniem că, prin momentul inaugurării lor (3 iulie 1771), uzinele din Reşiţa devansează fondarea unor fabrici de renume precum Krupp Germania (1811), Vitkovice (1829), Donavitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834) Burmeister Wain (1843), Skoda (1851).
Dacă începutul a fost consacrat sectorului metalurgic, treptat s-a constituit şi s-a dezvoltat sectorul construcţiei de maşini ajungând ca în ultimul sfert al secolului XIX, acest sector să devină preponderent. Cele două sectoare au coexistat vreme îndelungată completându-se reciproc în cadrul aceleiaşi unităţi complet integrate.
U.C.M. Reşiţa, continuatoarea activităţii sectorului de construcţii de maşini din complexul industrial Reşiţa, aşa cum este cunoscută astăzi, este rezultatul a mulţi ani ani de experienţă în construcţia de maşini, în transporturi, energie, industrie metalurgică şi chimică. Uzina a acumulat în timp, o cultură aparte şi a ajuns la o reputaţie deosebită bazată pe tradiţie, competenţă, calitate.
Perioade şi etape ale evoluţiei
În decursul evoluţiei în timp, se pot distinge mai multe perioade în funcţie de apartenenţa proprietăţii:
I. Perioada Erariului (1771-1854), perioadă în care uzinele au aparţinut fiscului austriac care îşi exercita conducerea şi controlul prin intermediul Direcţiei miniere bănăţene cu sediul la Oraviţa. Profilul de activitate la nivelul anului 1815 se compune din: piese din fontă turnate direct de la furnale, bare forjate din fier, cercuri pentru roţi căruţe, scule, cuie, unelte de uz agricol şi gospodăresc.
II. Perioada St.E.G. (1855-1920). Uzinele din Reşiţa au aparţinut consorţiului internaţional St.E.G. "K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft", societate privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat, care aveau în proprietate în afara uzinelor din Reşiţa şi alte domenii şi proprietăţi miniere, metalurgice şi feroviare în Banat şi Boemia, o fabrică de locomotive la Viena şi concesiunea unei reţele de căi ferate de cca 5.000 km (în construcţie şi exploatare). St.E.G. era un consorţiu internaţional cu capital francez şi austriac finanţat de trei bănci: Société général du crédit mobilier de Paris, Georg Sina (Viena) şi Arnstein & Eskeles (Viena). Domeniile cuprindeau 130.083 Ha. (din care 42.578 Ha. teren agricol şi 87.505 Ha. păduri).
III. Perioada UDR (1920-1948). Ca urmare a terminării primului război mondial şi a formării Statului Naţional Unitar Român, în baza Decretului Regal Român nr.2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul României este constituit în societatea "Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa". În cadrul acesteia s-a constituit "Direcţia atelierelor" amplasată pe malul stâng al râului Bârzava, direcţie care cuprindea sectorul de construcţii de maşini (actualul U.C.M. Reşiţa, platforma industrială veche), unde de fapt au fost edificate şi primele ateliere din perioada St.E.G., între anii 1886-1891. Domeniile cuprindeau o suprafaţă de 95.863 Ha., din care 88.248 Ha. păduri şi mai cuprindeau: mine (de fier, cărbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar. În această perioadă uzinele aveau următoarea structură:
furnale
cocserie
oţelării
laminoare
turnătorii
forjă
fabrică de poduri şi construcţii metalice
fabrică de roţi montate
fabrică veche de maşini
fabrică de utilaj petrolier
fabrică de armament
fabrică de maşini electrice
fabrică de locomotive cu capacitate de 100 locomotive/an
Profilul de fabricaţie cuprindea în principal: locomotive cu abur (inclusiv reparaţii), roţi montate (Inclusiv osii şi stele), bandaje, poduri metalice şi schimbătoare de cale ferată şi echipament feroviar, construcţii metalice pentru clădiri şi hale industriale, poduri rulante, maşini electrice (motoare, generatoare), transformatoare, aparataj electric, utilaj petrolier (tije de pompare, mufe de legătură, prăjini grele de foraj, unităţi de pompare, cârlige şi mese Rotary, geamblacuri şi reductoare de viteză), armament (tunuri, afete, tunuri antitanc şi antiaeriene de 75 mm licenţă Vickers, tunuri pentru baterii de coastă, mine submarine, aruncătoare de tip Brandt 60 şi 120 mm) şi altele. Societatea era cea mai mare din economia României în ceea ce priveşte cifra de afaceri, capitalul social şi numărul de angajaţi. Numărul total al angajaţilor în această perioadă a ajuns la 22.892 în anul 1948.
IV. Naţionalizarea Uzinelor de Fier şi Domeniilor Reşiţa. Perioada postnaţionalizare. Naţionalizarea U.D.R. s-a realizat prin Legea nr. 119/11 iunie 1948 publicată în Monitorul Oficial nr. 133 bis/1948. Perioada postnaţionalizare (după 1948) se poate subdivide la rândul ei în mai multe etape:
Etapa U.D.R.I.N. (1948-1949), în care uzinele s-au numit Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa - întreprindere naţionalizată.
Ca urmare a schimbării regimului politic din România, la 11 iulie 1948 s-a adoptat Decretul Lege nr. 119/1948, prin care un număr de 351 societăţi din diverse domenii erau preluate de către stat, iar Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa se găseau în capul listei. A urmat o perioadă de aproape un an, până în august 1949, când ele au fost integrate unor structuri de stat nou create.
Etapa SOVROM (1949-1954). Ca urmare a clauzelor acordului de armistiţiu cu U.R.S.S., în România s-au constituit societăţile mixte de tip SOVROM care au durat până la 30 septembrie 1954. Documentele ce stau la baza existenţei acestei etape sunt acordul de colaborare sovieto-român din 8 mai 1945, şi Decretul 334/10 august 1949. În cadrul acestei etape până la sfârşitul anului 1949 a avut loc dezagregarea efectivă a societăţii UDR, uzinele din Reşiţa devenind de acum componente ale nou înfiinţatelor societăţi mixte SOVROMMETAL (ramura metalurgică) şi SOVROMUTILAJPETROLIFER (ramura de construcţii de maşini). S-a pus astfel capăt, pentru prima dată după aproape 180 de ani, unicităţii şi indivizibilităţii unui patrimoniu integrat iar consecinţele acestei rupturi brutale continuă să se facă resimţite şi în prezent.
Etapa "Combinatul Metalurgic Reşiţa", (1954-1962), în care SOVROMMETAL şi SOVROMUTILAJPETROLIFER au fost reunite într-o singură entitate administrativă cu denumirea Combinatul Metalurgic Reşiţa din cadrul Ministerului Industriei Grele (ulterior Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini), conform Hotărârii Consiliului de Miniştri 864/10 iulie 1954.
Etapa Uzinei Constructoare de Maşini Reşiţa (după 1 aprilie 1962), în care societatea a fost în subordinea mai multor ministere sau centrale industriale, purtând după Decretul 162/1973 o altă denumire: Întreprinderea de Construcţii de Maşini Reşiţa. De menţionat că între octombrie 1969 şi martie 1973, întreprinderea a constituit nucleul de polarizare al Grupului de Uzine Reşiţa înfiinţat în 1969. În cadrul acestuia mai intrau: Uzinele de Construcţii Metalice Bocşa, Uzinele de Construcţii de Maşini Caransebeş, Uzinele Mecanice Timişoara şi Institutul de Cercetare şi Proiectare Echipamente Hidroenergetice Reşiţa.
Etapa Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa S.A. (după februarie 1991). Ca urmare a elaborării şi aplicării prevederilor legilor 15/1990 şi 31/1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 1296/1990, completată ulterior cu Hotărârea de Guvern nr. 334/1991, ICM Reşiţa s-a reorganizat şi transformat în Societate Comercială pe Acţiuni - persoană juridică română, înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului Caraş-Severin, la nr. J.11/4 din 12 februarie 1991. În condiţiile aplicării Legii privatizării (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferată în proporţie de 70% către Fondul Proprietăţii de Stat şi în proporţie de 30% către Fondul Proprietăţii Private I Banat-Crişana.
Cu privire la perioada postnaţionalizare se constată că după naţionalizarea din 1948 în istoria uzinelor din Reşiţa a urmat un moment de cotitură. Pe de o parte uzinele continuau să rămână cea mai importantă unitate a industriei grele româneşti, dar a început să se manifeste şi o marginalizare a lor, fenomen care s-a manifestat aproape continuu în următoarele patru decenii. Astfel, uzinelor din Reşiţa le-au fost luate la diferite momente şi sub diferite motive o serie de produse pe care le asimilaseră şi realizaseră în condiţii foarte bune, cum sunt:
construcţii metalice şi poduri între 1953 şi 1958
roţi montate în 1959
utilaj petrolifer în 1954-1955
transformatoare, aparataj electric şi motoare electrice de mărime mijlocie în 1957
poduri rulante şi macarale (după 1973)
schimbătoare de cale ferată (1955)
utilaj termoenergetic (turbine cu abur, turbo generatoare şi echipamente asociate) (1977)
boghiuri pentru locomotive (1981)
Perioada include transformări profunde corelate cu evoluţia proceselor tehnologice. Astfel, au fost asimilate şi introduse in fabricaţie: turbine cu abur şi turbogeneratoare electrice, noi compresoare de aer, motoare Diesel şi boghiuri pentru locomotive, cuzineţi, hidroagregate energetice (turbine hidraulice, hidrogeneratoare electrice, regulatoare de turaţie), motoare Diesel pentru propulsie nave maritime, echipamente pentru industria chimică, metalurgică, echipamente hidromecanice(vane hidraulice, servomotoare hidraulice mari), respectiv au fost scoase din fabricaţie locomotivele cu abur.
Istoria celor patru decenii (1948-1989) ale economiei planificate, este extrem de densă din punct de vedere al faptelor. Putem afirma că nu a existat program important al dezvoltării economiei naţionale din România, printre care amintim programul de dezvoltare a bazei energetice (cu maşini şi utilaje termoenergetice sau hidro energetice), programul nuclear, programul de dezvoltare a transporturilor feroviare, a flotei maritime, a industriei metalurgice, miniere sau chimice, la realizarea căruia U.C.M. Reşiţa să nu fi fost implicată într-un anumit grad prin asimilarea sau producerea de maşini, echipamente, utilaje. De asemenea marca U.C.M. Reşiţa a fost exportată în aproape 40 de ţări, inclusiv în unele ţări cu o veche tradiţie industrială.
V. Perioada postprivatizare. Prin vânzarea de către APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului) la 23 decembrie 2003, a întregului pachet de acţiuni deţinute de stat (60,7908%) consorţiului format din societatea elveţiană INET A.G. şi Asociaţia Salariaţilor U.C.M. Reşiţa, uzinele au trecut în perioada postprivatizare.
Cifre din istoria producţiei uzinei
Uzinele din Reşiţa au reuşit să menţină o activitate industrială neîntreruptă timp de peste 233 ani prin adaptarea continuă, automată a tipului şi sortimentului de produse fabricate la cerinţele pieţei. De-a lungul istoriei sale a fabricat o varietate foarte mare de produse, unele dintre ele, premiere de prestigiu la nivel naţional sau situate in avangarda progresului tehnic european. Este semnificativă prezentarea volumului producţiei pentru cîteva din produsele reprezentative:
1.461 de locomotive cu abur, din care:
311 cu ecartament îngust de 948 mm şi 760 mm
924 cu ecartament normal de 1.435 mm
224 cu ecartament special de 1524 mm pentru URSS
2 cu ecartament special de 1.000 mm pentru Vietnam
peste 180 poduri metalice feroviare şi rutiere mari
peste 6.000 bucăţi compresoare de aer industrial
peste 1,5 milioane kW motoare electrice
peste 1 milion kW utilaj termo energetic (turbine cu abur/generatoare)
4.008 perechi boghiuri pentru locomotive magistrale
peste 9,5 milioane CP motoare Diesel pentru locomotive, grupuri Diesel
generatoare, propulsie fluvială
peste 1,3 milion CP motoare Diesel pentru propulsie nave maritime
peste 200 bucăţi servomotoare hidraulice mari
peste 9,5 milioane CP motoare Diesel pentru locomotive, grupuri Diesel generatoare, propulsie fluvială
peste 6,2 milioane kW hidroagregate (turbine hidraulice/generatoare electrice).
Generalităţi
--------------------------------------------------------------------------------
Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa este situată în municipiul Reşiţa în partea de sud-vest a României, pe valea râului Bârzava. Dezvoltarea ei s-a desfăşurat treptat în decursul istoriei, începuturile fiind puse la 3 IULIE 1771 când s-au pus în funcţiune două furnale şi forja. Aşa după cum se prezintă astăzi ea este rezultatul unei îndelungate experienţe în domeniul construcţiilor de maşini în ceea ce priveşte utilajul energetic, metalurgic, motoarele Diesel şi maşinile electrice. Este cea mai mare întreprindere din Reşiţa şi judeţul Caraş-Severin, dar şi din partea de vest a ţării.
Platforme
platforma veche pe malul stâng al râului Bârzava cu înzestrarea realizată succesiv între 1886-1975
platforma sectoarelor calde (Mociur) construită între 1954-1978
platforma Câlnicel în extremitatea nordică a municipiului Reşiţa, în vecinătatea localităţii Câlnic construită între 1975-1980
platforma Direcţiei Cercetare Proiectare, la ieşirea din oraş, spre Caransebeş, construită între 1970-1972
fabrica de şuruburi din Anina (în prezent activ în conservare) construită în anul 1872.
Mai există şi alte clădiri în cadrul oraşului astfel încât suprafaţa totală cuprinde 98 hectare dintre care 68,7 hectare platforme industriale şi 25,5 hectare clădiri şi hale acoperite.
Acţionariat
La 23 decembrie 2003 a fost semnat contractul prin care Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS) a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la societatea U.C.M. Reşiţa unui consorţiu format din societatea INET AG Elveţia şi Asociaţia Salariaţilor U.C.M. Reşiţa.
Începând cu 18.09.2006, structura acţionariatului este următoarea:
INET AG - 96,3880 %
Asociaţia Salariaţilor Uzinei Constructoare de Maşini Reşiţa - 0,7029 %
A.V.A.S. - 0,0202 %
Lista de actionari - Persoane juridice - 2,1706 %
Lista de actionari - Persoane fizice - 0,71830 %
Capital
Capitalul social al U.C.M. Reşiţa este de 9.426.940,40 lei.
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri pe anul fiscal 2007: 85.288.204 lei.
Personal
În prezent, U.C.M. Reşiţa are un număr aproximativ de 2.300 angajaţi.
Consiliul de Administraţie
Societatea este administrată de un Consiliu de Administraţie format din:
Adrian CHEBUŢIU - Preşedinte
Dan OBĂDĂU - Vicepreşedinte
Mihai DRULĂ - Vicepreşedinte
Patrick SALATHÉ - Membru
Urs WUETHRICH - Membru
Management
Funcţia de Preşedinte al societăţii este exercitată de către domnul Adrian CHEBUŢIU ajutat în activitate de către o echipă compusă din:
Adrian PREDA - Director Executiv
Lăcrimioara ISVORANU - Director Comunicare şi Resurse Umane
Daniela POP - Director Economic
Daniela AZUGA - Director Implementare şi TI
Cristian MURESAN - Director Investiţii
Cosmin URSONIU - Director Tehnic
Urs WUETHRICH - Director Vânzări şi Management Contracte
Ştefan VERDEŢ - Director Producţie
Misiune
--------------------------------------------------------------------------------
Tradiţie şi schimbare- viziune asupra companiei
Suntem tradiţionali.
Am moştenit bogăţia noastră din secol în secol, am păstrat-o, am întărit-o şi am dat-o mai departe, urmaşilor nostri.
Astăzi, pentru ca să putem continua, trebuie să ne şlefuim valorile seculare, să le facem să strălucească din nou.
Avem nevoie de schimbare.
Numai schimbarea în atitudine, concepţie şi tehnologie poate da valoare astăzi moştenirii pe care vrem să o transmitem mâine.
Putem deveni, in urmatorii 5 ani, unul din liderii mondiali ai producţiei de maşini grele.
Depinde de noi şi vom ajunge acolo.
Misiunea companiei
Noi, cei de la U.C.M. Reşiţa, întelegem că profesionalismul reprezintă cheia succesului nostru.
Vom aplica acest principiu în toate domeniile noastre de activitate:
producţia de hidroagregate, maşini electrice şi termice, ansamble turnate şi sudate, piese de schimb şi componente.
furnizarea de servicii de cercetare şi proiectare, testare şi asistenţă tehnică, puneri în funcţiune şi mentenanţa.
Vom respecta natura ca pe un partener de viaţă şi vom trata mediul înconjurător cu prietenia şi recunoştinţa datorată celui care ne găzduieşte.
Vom realiza şi menţine calitatea acţiunilor şi produselor noastre ca pe un scop care ne asigură recunoaşterea.
Vom avea în centrul preocupărilor noastre profesionale clientul, cel datorită căruia existăm ca organizaţie.
Vom preţui relaţiile dintre colegi, care ne diferenţiază şi valorizează.
De astăzi începând şi mereu, pentru că am ales misiunea de a fi cei mai buni.
Valorile companiei
Clienţii
Existăm prin clienţii noştri.
Suntem dedicaţi satisfacţiei lor.
Mediu şi calitate
Respectăm natura şi producem calitate.
Suntem datori sa ne asigurăm viitorul.
Profesionalism şi competenţă
Profesionalismul oamenilor generează competenţa noastră.
Suntem decişi să progresăm.
Promptitudine şi iniţiativă
Reacţionăm la timp si alegem cele mai bune soluţii.
Suntem întotdeauna cu un pas înainte.
Dinamism şi flexibilitate
Înţelegem schimbările şi le transformăm in oportunităţi.
Suntem echipa care face diferenţa.
Experienţă şi continuitate
Avem peste două secole de experienţă.
Suntem hotărâţi să continuăm.
Sunt ucemerist
- - - - Cred in viitorul companiei - - - -
- Aparţin unei echipe puternice -
- - Îmi respect colegii - -
- - - Sunt cinstit - - -
- - - Mă implic - - -
- - - Învăţ mereu - - -
- - - Sunt responsabil - - -
- - - Îmi ţin promisiunile - - -
- Am încredere in forţele mele -
- - - - - - Sunt un învingător - - - - - -
Aşezare geografică
--------------------------------------------------------------------------------
Oraşul Reşiţa este reşedinţa judeţului Caraş Severin, aşezat în sud-vestul României, la graniţa cu Serbia. Istoria oraşului se confundă cu istoria industriei reşiţene care a dus la dezvoltarea localităţii şi a împrejurimilor. Reşiţa este străbătută de râul Bârzava pe ale cărui maluri deluroase se află cele mai vechi clădiri ale sale, vechile obiective industriale, inclusiv sediul UCM Reşiţa.
Accesul se poate face cu maşina sau cu trenul, din Timişoara unde este cel mai apropiat aeroport sunt circa 100km, din Bucureşti sunt circa 500km, iar din Belgrad, capitala Serbiei sunt mai puţin de 200km.
Calitate - sisteme de management ale calităţii
--------------------------------------------------------------------------------
U.C.M. Reşiţa SA, are implementat şi îmbunătăţeşte continuu, un Sistem de Management al Calităţii în conformitate cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001:2000, respectiv SR EN ISO 9001:2001. Sistemul de Management al Calităţii, este certificat de organisme de certificare naţionale şi internaţionale, acreditate şi recunoscute. De asemenea capabilitatea U.C.M. Reşiţa de proiectare/fabricare produse destinate domeniilor reglementate: nuclear, feroviar, cazane şi recipiente sub presiune, protecţie antiexplozivă, este recunoscută de către organisme de reglementare la nivel naţional (CNCAN, AFER, ISCIR, INSEMEX). Sistemul de Management al Calităţii implementat este prezentat în continuare.
Certificări ale sistemului de management al calităţii, în conformitate cu SR EN ISO 9001:2001
Lloyd's Register Quality Assurance Certificatul nr. 200999 - Sistemul de management al calităţii certificat de catre Lloyd's Register acoperă următoarele domenii de activitate:
Proiectare, fabricatie, instalare, service şi reparaţii pentru motoare Diesel şi părţi ale acestora şi componente.
Managementul Procesului de Proiectare şi Dezvoltare, Producţia (inclusiv piese schimb), Montajul, Service, şi Reparaţii: Turbine hidraulice şi instalaţii aferente, Instalaţii de vane hidraulice, Regulatoare şi grupuri de ulei sub presiune, Generatoare şi echipamente electrice, Motoare electrice, Echipamente hidromecanice şi Compresoare de aer.
Proiectare, Dezvoltare, Producţie Construcţii/Confecţii Metalice în Construcţie Sudată.
Certificări/autorizări în domeniu reglementat
Autoritatea Feroviară Română (AFER)
Autorizaţie de furnizor feroviar, seria AF, Nr. 317-R, conform HG 626/1998, OMT 290/2000, pentru furnizarea, în calitate de furnizor feroviar a produselor şi serviciilor feroviare critice menţionate;
Certificat de omologare tehnică feroviară, seria OT, Nr. 157/2003, conform HG 626/1998, OMT 290/2000, pentru Omologare tehnică de TIP în fază finală pentru motoare diesel pentru tracţiune feroviară tip Sulzer LDA28, clasă de risc 1B.
Certificat de omologare tehnică feroviar, seria OT, Nr. 158/2003, HG 626/1998, OMT 290/2000, pentru Omologare tehnică de fabricaţie în fază finală pentru motoare diesel pentru tracţiune feroviară tip Sulzer LDA28, clasă de risc 1B;
Agrement tehnic feroviar, seria AT, Nr. 140/2003, conform HG 626/1998, OMT 290/2000, pentru Îndeplinirea condiţiilor pentru utilizare în domeniul transportului feroviar - pentru reparaţia capitală a motoarelor diesel tip 12LDS28B, 6LDA28B, 6LDSR28B
Autorizare laborator de control nedistructiv, seria AL, Nr. 039/2000-R, pentru efectuarea categoriilor de încercări şi verificări, specifice produselor feroviare menţionate in anexă.
Certificări de prestigiu
Federaţia Europeană de Sudură (EWF)
Certificat nr. 018 rev. 1/2008, conform EN ISO 3834-2, pentru executarea operaţiunilor de sudare, lipire şi tăiere a construcţiilor sudate, recipientelor sub presiune, echipamentelor hidroenergetice şi motoarelor Diesel navale şi feroviare.
SLV München
Certificat nr. 370/05/E/RO, pentru executarea si calificarea structurilor din otel ale constructorului, in conformitate cu DIN 18800-7:2002-09, clasa E, şi procedee de sudare: manual cu electrod învelit (111, E); metal activ gaz (135, tMAG, vMAG); în baie de zgură (121, UP); sudare cu sârmă tubulară în gaz protector (136, tMAG), sudura TIG (141, WIG).
Politica de Mediu
Declaratia Preşedintelui UCM Reşiţa - Politica de Mediu, o chestiune de strategie şi existenţialitate. Vezi fisierul Click pe EL
Servicii oferite de Departamentul Cercetare
--------------------------------------------------------------------------------
Cercetări pentru terţi
diagnosticarea stării hidroagregatelor aflate în exploatare
analiza de trasee ale turbinelor hidraulice din centrale hidroelectrice
propuneri de retehnologizări pentru îmbunătăţirea performanţelor energetice şi cavitaţionale ale turbinelor hidraulice aflate în exploatare
proiectare microturbine hidraulice unicate (în afara gamei tipizate)
Măsurători industriale
Operaţii de investigare şi diagnostic la maşini şi organe de maşini pe bază de măsurători de:
vibraţii, inclusiv analiză vibratorie şi vibrodiagnoză
tensometrie electrică rezistivă
tensiuni interne
mărimi fizice (presiuni, deplasări, turaţie, etc.) la instalaţii de hidroagregate (la turbine, regulatoare, vane, generatoare, lagăre, etc.) folosind aparatură Bruell & Kjaer, Schenck, VISHAY, sistem de achiziţie ESAM Messtechnik.
Măsurători de garanţie modele pe stand
Măsurători de garanţie ca laborator neutru pentru certificarea performanţelor modelelor puse la dispoziţie de beneficiar.
Mai multe detalii pe WwW.UcMr.Ro
Sursa: UCM-Resita (UCMR.RO)
Modelarea matematica in luarea deciziei
Lucrarea de faţă prezintă câteva modele matematice ce pot fi utilizate de manageri pentru luarea deciziei. Motivaţia alegerii acestei teme este reprezentată de dorinţa personală de a arăta că în ciuda unei anumite reticenţe generale faţă de o ştiinţă complexă precum matematica, ea poate fi uşor folosită în domeniul militar. Am dorit să arăt că utilizând modelarea matematică putem obţine rezultate deosebite care ne pot ajuta în luarea unor decizii eficiente.
Ca instrument eficient de optimizare matematica permite o analiză detaliată a esenţei proceselor, acţiunile militare, dezvăluirea legilor cantitative ale acestora şi, deci, găsirea soluţiilor şi variantelor optime ale activităţilor militare
Lucrarea de faţă nu ar fi fost posibilă fără ajutorul lucrărilor prezentate în bibliografie. Acete lucrări mi-au oferit în primul rând bazele ştiinţifice necesare înţelegerii noţiunii de model matematic, de decizie, de modelare matematică. Fără ideile rezultate din bibliografie şi fără documentaţia personală a îndrumătorului de lucrare acest demers propriu ar fi fost anevoios.
Lucrarea de faţă se axează pe câteva idei principale care capătă fiecare dintre ele contur în capitolele prezentate. Astfel, în primul capitol denumit “Modelarea matematică în luarea deciziei” am dorit să explic noţiunea de model, câteva avantaje şi riscuri ale folosirii modelelor, noţiunea de model matematic, cerinţe ale acestiua, importanţa utilizării acestora în domeniul militar. Apoi am explicat noţiunea de conducere şi de decizie.
În capitolul 2 denumit “ Modele matematice utilizate” am prezentat: modelul lanţurilor lui Markov şi modelul jocurilor matriceale şi am rezolvat câteva exerciţii prin fiecare metodă de rezolvare prezentată a fiecărui model prezentat.
În capitolul 3, intitulat “ Rezolvarea unor probleme de optimizare a acţiunilor subunităţilor cu ajutorul lanţurilor lui Markov şi teoria jocurilor matriceale” am rezolvat câteva probleme specifice mediului militar prin modelele menţionate.
Demersul personal pentru realizarea acestei lucrări nu ar fi fost posibil fără ajutorul conducătorului ştiinţific, domnul conferenţiar universitar doctor Hampu Alexndru.
CAPITOLUL 1
MODELAREA MATEAMTICĂ ÎN LUAREA DECIZIEI
1.1. MODELAREA MATEMATICĂ
1.1.1. MODELUL
1.1.1.1 DEFINIŢIA MODELULUI
Modelul constituie reprezentarea unei laturi a unui fenomen sau unei clase de fenomene din Societate sau natură, într-o formă care permite descoperirea şi studiul aspectelor şi proprietăţilor mai profunde ale fenomenului reprezentând un sintetizator pentru trecut şu un mobil de cercetare pentru viitor. Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii, ci are şi scopuri practice, costituind şi o bază de experimentare.
Un model este o abstracţie a realităţii. Este o reprezentare simplificată şi adesea idealistă a realităţii. Prin Natura sa, modelul este incomplet: un model bun surprinde şi detaliile minore, astfel încât el creează confuzie în loc să ne edifice. Putem considera modelul ca o abstractizare selectivă, deoarece include doar acele detalii care sunt considerate importante pentru problema avută în vedere. De exemplu, problema luată în discuţie este proprietăţile aerodinamice ale unui nou tip de automobil. Detaliile importante care ne vin în minte sunt: greutate, formă, mărime şi înălţime. Detaliile minore includ: culoarea, designul interior, tipul de radio şi altele. De aceea este important să alegem cu grijă care aspecte ale realităţii trebuie incluse în model.
Modelul oferă managerului o alternativă la lucrul direct cu obiectul real. Aceasta permite utlizatorului modelului să experimenteze diferite idei, să controleze anumite aspecte ale realităţii şi să verifice soluţii alternative. De asemenea se reduce costul erorilor, dacă aceste erori pot fi corectate cu ajutorul modelului.
În practică modelele sunt folosite în numeroase moduri. Pentru a înţelege mai bine tipologia modelelor şi modul în care sunt folosite, vom trata diferite tipuri de modele şi raţiunea folosirii lor.
Modelele pot fi clasificate după mai multe criterii. Din punct de vedere al nivelului de abstractizare al formei şi al modului lor de folosire evidenţiem următoarele categorii:
a) Obiectual;
b) Analog;
c) Simbolic.
a) Modelul obiectual este cel mai puţin abstract; acesta este un model fizic care arată exact ca în realitate. Deci, o reprezentare la scară a unei maşini, nave sau avion este un model obiectual.
Sursa: Internet
Ca instrument eficient de optimizare matematica permite o analiză detaliată a esenţei proceselor, acţiunile militare, dezvăluirea legilor cantitative ale acestora şi, deci, găsirea soluţiilor şi variantelor optime ale activităţilor militare
Lucrarea de faţă nu ar fi fost posibilă fără ajutorul lucrărilor prezentate în bibliografie. Acete lucrări mi-au oferit în primul rând bazele ştiinţifice necesare înţelegerii noţiunii de model matematic, de decizie, de modelare matematică. Fără ideile rezultate din bibliografie şi fără documentaţia personală a îndrumătorului de lucrare acest demers propriu ar fi fost anevoios.
Lucrarea de faţă se axează pe câteva idei principale care capătă fiecare dintre ele contur în capitolele prezentate. Astfel, în primul capitol denumit “Modelarea matematică în luarea deciziei” am dorit să explic noţiunea de model, câteva avantaje şi riscuri ale folosirii modelelor, noţiunea de model matematic, cerinţe ale acestiua, importanţa utilizării acestora în domeniul militar. Apoi am explicat noţiunea de conducere şi de decizie.
În capitolul 2 denumit “ Modele matematice utilizate” am prezentat: modelul lanţurilor lui Markov şi modelul jocurilor matriceale şi am rezolvat câteva exerciţii prin fiecare metodă de rezolvare prezentată a fiecărui model prezentat.
În capitolul 3, intitulat “ Rezolvarea unor probleme de optimizare a acţiunilor subunităţilor cu ajutorul lanţurilor lui Markov şi teoria jocurilor matriceale” am rezolvat câteva probleme specifice mediului militar prin modelele menţionate.
Demersul personal pentru realizarea acestei lucrări nu ar fi fost posibil fără ajutorul conducătorului ştiinţific, domnul conferenţiar universitar doctor Hampu Alexndru.
CAPITOLUL 1
MODELAREA MATEAMTICĂ ÎN LUAREA DECIZIEI
1.1. MODELAREA MATEMATICĂ
1.1.1. MODELUL
1.1.1.1 DEFINIŢIA MODELULUI
Modelul constituie reprezentarea unei laturi a unui fenomen sau unei clase de fenomene din Societate sau natură, într-o formă care permite descoperirea şi studiul aspectelor şi proprietăţilor mai profunde ale fenomenului reprezentând un sintetizator pentru trecut şu un mobil de cercetare pentru viitor. Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii, ci are şi scopuri practice, costituind şi o bază de experimentare.
Un model este o abstracţie a realităţii. Este o reprezentare simplificată şi adesea idealistă a realităţii. Prin Natura sa, modelul este incomplet: un model bun surprinde şi detaliile minore, astfel încât el creează confuzie în loc să ne edifice. Putem considera modelul ca o abstractizare selectivă, deoarece include doar acele detalii care sunt considerate importante pentru problema avută în vedere. De exemplu, problema luată în discuţie este proprietăţile aerodinamice ale unui nou tip de automobil. Detaliile importante care ne vin în minte sunt: greutate, formă, mărime şi înălţime. Detaliile minore includ: culoarea, designul interior, tipul de radio şi altele. De aceea este important să alegem cu grijă care aspecte ale realităţii trebuie incluse în model.
Modelul oferă managerului o alternativă la lucrul direct cu obiectul real. Aceasta permite utlizatorului modelului să experimenteze diferite idei, să controleze anumite aspecte ale realităţii şi să verifice soluţii alternative. De asemenea se reduce costul erorilor, dacă aceste erori pot fi corectate cu ajutorul modelului.
În practică modelele sunt folosite în numeroase moduri. Pentru a înţelege mai bine tipologia modelelor şi modul în care sunt folosite, vom trata diferite tipuri de modele şi raţiunea folosirii lor.
Modelele pot fi clasificate după mai multe criterii. Din punct de vedere al nivelului de abstractizare al formei şi al modului lor de folosire evidenţiem următoarele categorii:
a) Obiectual;
b) Analog;
c) Simbolic.
a) Modelul obiectual este cel mai puţin abstract; acesta este un model fizic care arată exact ca în realitate. Deci, o reprezentare la scară a unei maşini, nave sau avion este un model obiectual.
Sursa: Internet
Psihologia vietii amoroase
Analiza nu este un vaccin definitiv impotriva angoaselor sau a sentimentului esecului , dar ne ajuta sa ne detreminam pozitia in actiunile noastre zilnice.
Fa deci efortul de a-ti analiza comportamentul amoros si vei constata numarul mare de usi pe care vei reusi sa le deschizi.
Lipsa dragostei in copilarie explica deseori dificultatea de acum , de la varsta adulta , de a trai relatii amoroase stabile.
Punem in relatiile noastre ceea ce iubim si ceea ce nu iubim ; nevoile personale , temerile sau preocuparile influenteaza sinceritatea si profunzimea angajamentului nostru fata de celalalt.
O mare parte din noi , femeile , ar vrea sa-l invite pe celalalt in inima lor , fara rezerva , dar , in acelasi timp , cealalta parte ar vrea sa evite sa fie ranita , sa fie prinsa in capcana sau sa fie parasita . ezitand intre inima care vrea sa se deschida si spiritul care negociaza si franeaza , nu mai stim ce sa facem.
dorinta de a iubi si de a fi iubita este insotita totdeauna de teama de a pierde dragostea . Nu exista nici o garantie in materie de relatii amoroase , va trebui deci sa pasesti alaturi de acesti doi tovarasi de drum : dorinta si teama .
A considera relatiile de cuplu ca un drum , inseamna sa inveti sa folosesti fiecare dificultate care apare ca o ocazie de a progresa si de a aprofunda relatia , nu numai cu partenereul , dar si cu propria ta dorinta de viata .
Cuplul modern se afla pe drumul cuceririi placerii , pe care doar l-am intredeschis pana acum , si este ridicol sa se creada ca femeia nu cunoaste furtunile impulsurilor sexuale . Actul sexual , debarasat de amenintarea sarcinii datorita contraceptiei , este astazi o sursa de placere . Era timpul ca femeile sa se elibereze de piedicile moralei severe ale secolelor din urma !
A impartasi visele cu o alta persoana implica eforturi si sacrificii . Un proverb algerian spune : « De baut poti sa bei cu altii , dar de imbatat te imbeti totdeauna singur » . Ceea ce inseamna ca , chiar daca imparti bucuriile si greutatile cu cineva , cand e vorba de facut bilantul si de analizat ce nu merge , esti foarte des singur cu problemele tale .
Sursa: Internet
Fa deci efortul de a-ti analiza comportamentul amoros si vei constata numarul mare de usi pe care vei reusi sa le deschizi.
Lipsa dragostei in copilarie explica deseori dificultatea de acum , de la varsta adulta , de a trai relatii amoroase stabile.
Punem in relatiile noastre ceea ce iubim si ceea ce nu iubim ; nevoile personale , temerile sau preocuparile influenteaza sinceritatea si profunzimea angajamentului nostru fata de celalalt.
O mare parte din noi , femeile , ar vrea sa-l invite pe celalalt in inima lor , fara rezerva , dar , in acelasi timp , cealalta parte ar vrea sa evite sa fie ranita , sa fie prinsa in capcana sau sa fie parasita . ezitand intre inima care vrea sa se deschida si spiritul care negociaza si franeaza , nu mai stim ce sa facem.
dorinta de a iubi si de a fi iubita este insotita totdeauna de teama de a pierde dragostea . Nu exista nici o garantie in materie de relatii amoroase , va trebui deci sa pasesti alaturi de acesti doi tovarasi de drum : dorinta si teama .
A considera relatiile de cuplu ca un drum , inseamna sa inveti sa folosesti fiecare dificultate care apare ca o ocazie de a progresa si de a aprofunda relatia , nu numai cu partenereul , dar si cu propria ta dorinta de viata .
Cuplul modern se afla pe drumul cuceririi placerii , pe care doar l-am intredeschis pana acum , si este ridicol sa se creada ca femeia nu cunoaste furtunile impulsurilor sexuale . Actul sexual , debarasat de amenintarea sarcinii datorita contraceptiei , este astazi o sursa de placere . Era timpul ca femeile sa se elibereze de piedicile moralei severe ale secolelor din urma !
A impartasi visele cu o alta persoana implica eforturi si sacrificii . Un proverb algerian spune : « De baut poti sa bei cu altii , dar de imbatat te imbeti totdeauna singur » . Ceea ce inseamna ca , chiar daca imparti bucuriile si greutatile cu cineva , cand e vorba de facut bilantul si de analizat ce nu merge , esti foarte des singur cu problemele tale .
Sursa: Internet
Activele Patrimoniale
Evaluarea este procedeul folosit de metoda contabilitatii pentru exprimarea baneasca a tuturor existentelor si modificarilor elementelor patrimoniului si reprezinta o opinie sau concluzie emisa pe baza unei analize minutioase referitoare la natura, calitatea valoarea sau utilitatea unor anumite proprietati imobiliare, exprimata de o persoana impartiala, specializata in analiza si evaluarea proprietatilor.
Procesul de evaluare se compune dintr-un set de proceduri coerente si ordonate, care au ca finalitate, estimarea valorii.
In contabilitate nu se inregistreaza nici un fapt sau fenomen ce nu poate fi exprimat valoric. Exista patru etape in care poate avea loc evaluarea elementelor patrimoniului:
• evaluarea la intrarea in patrimoniu (unitate);
• evaluarea la inventariere;
• evaluarea la bilant (evaluarea bilantiera);
• evaluarea la iesirea din unitate.
La intrarea in patrimoniu, bunurile MATERIALE se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate astfel:
• Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achizitie;
• Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala, la costul de productie;
• Animalele si pasarile, la costul de achizitie sau de productie, dupa caz.
La iesirea din patrimoniu, bunurile MATERIALE se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea metodei “costului mediu ponderat” (C.M.P.), metodei “primei intrari - primei iesiri” (FIFO) sau a metodei “ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO).
Costul unitar mediu ponderat se calculeaza fie dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate.
Potrivit metodei “primei intrari - primei iesiri” (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, in ordine cronologica.
Potrivit metodei “ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, in ordine cronologica.
Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a materiilor prime, produselor, marfuril;or si a altor bunuri de Natura stocurilor se poate face si la preturi standard (prestabilite), pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, denumite preturi de inregistrare, cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective in patrimoniu, se inregistreaza proportional, atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor.
Preturile standard, folosite pentru inregistrarea in contabilitate a bunurilor de Natura stocurilor, este necesar sa fie actualizate periodic, de regula cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti factori.
In cazul in care evaluarea bunurilor MATERIALE se face la preturi standard (prestabilite), diferentele stabilita intre pretul de inregistrare si costul de achizitie, respectiv costul de productie efectiv, se inregistreaza distinct in contabilitate.
Sursa: Internet
Procesul de evaluare se compune dintr-un set de proceduri coerente si ordonate, care au ca finalitate, estimarea valorii.
In contabilitate nu se inregistreaza nici un fapt sau fenomen ce nu poate fi exprimat valoric. Exista patru etape in care poate avea loc evaluarea elementelor patrimoniului:
• evaluarea la intrarea in patrimoniu (unitate);
• evaluarea la inventariere;
• evaluarea la bilant (evaluarea bilantiera);
• evaluarea la iesirea din unitate.
La intrarea in patrimoniu, bunurile MATERIALE se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate astfel:
• Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele si alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achizitie;
• Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala, la costul de productie;
• Animalele si pasarile, la costul de achizitie sau de productie, dupa caz.
La iesirea din patrimoniu, bunurile MATERIALE se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea metodei “costului mediu ponderat” (C.M.P.), metodei “primei intrari - primei iesiri” (FIFO) sau a metodei “ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO).
Costul unitar mediu ponderat se calculeaza fie dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate.
Potrivit metodei “primei intrari - primei iesiri” (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, in ordine cronologica.
Potrivit metodei “ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, in ordine cronologica.
Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a materiilor prime, produselor, marfuril;or si a altor bunuri de Natura stocurilor se poate face si la preturi standard (prestabilite), pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, denumite preturi de inregistrare, cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective in patrimoniu, se inregistreaza proportional, atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor.
Preturile standard, folosite pentru inregistrarea in contabilitate a bunurilor de Natura stocurilor, este necesar sa fie actualizate periodic, de regula cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti factori.
In cazul in care evaluarea bunurilor MATERIALE se face la preturi standard (prestabilite), diferentele stabilita intre pretul de inregistrare si costul de achizitie, respectiv costul de productie efectiv, se inregistreaza distinct in contabilitate.
Sursa: Internet
Procesul socializarii
Socializare — concept care desemnează procesul de creare (producere) a „eului social”, a identităţii sociale a unui individ o evoluţie a personalităţii individuale pe o traiectorie dependentă de traiectoria sa socială. În sensul cel mai larg, socializarea” este procesul prin care o fiinţă asocială — care nu stăpâneşte principiul (sensul) „structurii sociale” date şi nu se comportă în mod sistematic aşa cum o fac majoritatea membrilor colectivităţii — devine o fiinţă socială (corespunde tipului individual mediu al colectivităţii). Caracterul asocial al fiinţei poate fi evaluat în raport cu oricare dintre colectivităţile umane, iar din această perspectivă numai noul-născut poate fi considerat asocial, sau în raport cu o colectivitate determinată, orice fiinţă umană putând fi socială în raport cu una sau mai multe colectivităţi şi asocială în raport cu altele. Din aceste raţiuni, socializarea este un proces a cărui durată coincide, în societăţile moderne diferenţiate, în schimbare rapidă şi care permit mobilitatea indivizilor, cu durata vieţii. Pentru oricare dintre indivizi, procesul socializării începe cu socializarea primară prin care un individ biologic, asocial în raport cu oricare dintre colectivităţile umane, dobândeşte primul său „eu social”, prima sa „identitate socială” .Socializarea primară echivalează cu umanizarea individului de regulă, colectivitatea în Contact cu care se realizează socializarea primară este familia. Individul care posedă deja cel puţiri un „eu social” (cel puţin o „identitate socială”) este supus unor procese simultane şi succesive de socializare secundară, în urma cărora dobândeşte o pluralitate de „euri sociale” (o pluralitate de „identităţi sociale”).
1. Sensuri şi accepţiuni ale socializării
În literatura de specialitate termenului de “socializare”, alături de sensul foarte bine cunoscut din manualele de BIOLOGIE şi antropologie şi anume a celei de umanizare a maimuţei antropoide în procesul de antropogeneză şi sociogeneză, îi este asociat şi înţelesul strict sociologie de antrenare a indivizilor dintr-o anumită societate, prin intermediul diverselor grupuri umane, în procesul de asimilare a normelor, cunoştinţelor, valorilor şi credinţelor, fenomen care va face din ei membri ai unei societăţi determinate.
Această din urmă accepţiune, priveşte socializarea ca pe un proces îndelungat şi continuu, ce se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi a persoanei şi în cadrul căruia putem distinge mai multe etape, relativ distincte între ele. Fiecare etapă este condiţionată de criterii de vârstă, statut social, sisteme specifice de norme şi valori.
Astfel înţeleasă, socializarea poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: a societăţii şi a individului.
Din punctul de vedere al societăţii, socializarea reprezintă calea spre cultură a individului, procesul prin care omul în funcţie de influenţe1e şi interacţiunile socio-psihologice la care este supus, îşi proiectează o direcţie de evoluţie pe care o poate urma şi pe parcursul căreia devine membru funcţional al unei comunităţi sociale, capabil să-şi exercite propriul control asupra atitudinilor, comportamentelor şi conduitelor sale.
Individul uman nu se naşte “social”, ci devine astfel în mod progresiv, pe măsură ce învaţă să ia parte la viaţa grupului şi a societăţii sale, asimilându-i normele, valorile, credinţele şi dezvoltând la rândul său altele noi. Deşi părinţii sunt de regulă principalii agenţi ai socializării copilului, ei înşişi sunt socializaţi concomitent cu îndeplinirea rolului de părinte.’
Din punctul de vedere al individului, socializarea înseamnă realizarea potenţialităţilor de creştere şi dezvoltare personală, transformarea sa dintr-un simplu exemplar al speciei homo în personalitate.
În procesul socializării organismul biologic este umanizat şi transformat într-o personalitate înzestrată cu conştiinţă de sine, cu idealuri, valori şi aspiraţii, o persoana ce îşi are conştiinţa propriei identităţi şi este capabilă de disciplinarea şi ordonarea propriului comportament. Prin intermediul socializării individul este pregătit să-şi desfăşoare activitatea la orice nivel şi în indiferent ce sector al vieţii sociale: umanist, tehnic, sanitar, artistic, managerial sau executiv, instituţional sau neconvenţional, de stat sau privat etc. Socializarea reglează conduita individului în conformitate cu cerinţele, normele, valorile şi modelele comportamentale impuse de o anumită comunitate socială, dar în acelaşi timp este o condiţie indispensabilă a formării, prin individualizare şi autoconştientizare, a unei personalităţi sui generis, înzestrată cu originalitate şi unicitate.
Astfel, socializarea, are două înţelesuri fundamentale (Broom şi Selzniek,) transmiterea culturii şi dezvoltarea personalităţii.
Totuşi, indiferent de perspectiva din care este privită, socializarea, proces fundamental de integrare a individului în viaţa comunităţii sociale şi !sau de modelare a personalităţii, este necondiţionat şi indestructibil legată de dimensiunea bioereditară a devenirii fiinţei umane, şi anume maturizarea biologică. Prin această sintagmă înţelegem totalitatea schimbărilor ce survin la nivelul structurilor anatomice şi neuro-psiho-fiziologice care depind de tendinţa naturală de creştere a organismului
Socializarea nu se poate produce decât în interacţiune directă eu maturizarea biologică, în dependenţă de aceasta. Oricât de bine intenţionaţi ar fi părinţii cu privire la dezvoltarea copilului lor, ei nu îl vor putea stimula să progreseze decât dacă acţiunile lor educative vor fi în concordanţă cu nivelul de dezvoltare psiho-motorie şi neuro-fiziologică a organismului. Sugarul de 3 luni, de exemplu, nu poate fi antrenat să înveţe să meargă, întrucât sistemul său osos şi muscular sunt insuficient dezvoltate. In acest caz, actul de socializare a mersului biped eşuează, întrucât el devansează etapa de dezvoltare biologică. Dacă, dimpotrivă, copilul va fi lăsat să descopere singur mersul biped, el nu numai că va face acest lucru foarte târziu, dar însăşi dezvoltarea sa psiho-motorie se va produce tardiv şi cu mari dificultăţi.
Maturizarea biologică, pe de altă parte, poate fi accelerată prin socializare în măsura în care acţiunea factorilor sociali este realizată în momentele optime ale dezvoltării individului şi în concordanţă cu trebuinţele, capacităţile şi cu posibilităţile sale acţionale. Această influenţă este exercitată iniţial de grupul primar al familiei şi ulterior de numeroşi alţi agenţi socializanţi, instituţionalizaţi sau nu (şcoala, grupurile de apartenenţă şi cele de referinţă, mass-media etc.).
2.Premise biologice ale socializării
Tendinţele specific umane, indiferent dacă sunt de ordin intelectual sau afectiv, spiritual sau ludic, etic sau estetic, sunt prezente la naştere doar ca simple potenţialităţi. Pentru a se transforma din trăsături virtuale în capacităţi efective, ce pot fi actualizate în atitudinile şi comportamentul unui individ uman concret, nu este suficientă numai maturizarea organică, biologică; în egală măsură este necesară socializarea organismului biologic, adică producerea unor schimbări în structurile personale şi în conduitele individului, ce rezultă din interacţiunea cu altul .
La venirea sa pe lume, fiinţa umană este un homunculus, un simplu organism biologic echipat cu un set de trebuinţe, impulsuri şi anumite ref1exe înnăscute. Dar aceste predispoziţii nu sunt suficiente, prin simpla lor prezenţă, pentru a-i permite individului accesul la comunitatea umană. Umanizarea substratului biologic al omului este numai o precondiţie a dezvoltării sale ca personalitate.
Socializarea este posibilă pentru că omul are virtual înnăscută capacitatea folosirii limbajului. Această predispoziţie însă nu poate deveni operaţională, nu se poate manifesta dacă nu este activată şi stimulată prin interacţiunea socială.
În absenţa relaţiilor interpersonale cu alţi membri ai societăţii, fiinţa umană nu numai că nu poate evolua în limitele normalităţii psihice, dar nici la nivel biologic nu poate supravieţui existenţial şi, cu atât mai puţin, nu se poate dezvolta şi forma ca personalitate umană. Numai în şi prin intermediul interacţiunilor sociale individul se descoperă, îşi construieşte treptat personalitatea şi conştiinţa de sine. Însăşi evoluţia status-quo-lui său cognitiv şi socio-afectiv depinde în mod esenţial de complexitatea, multitudinea şi varietatea raporturilor interpersonale în care este implicat. Fără. afecţiune şi dragoste, fără. atenţie şi îmbrăţişări, noul născut nu are prea multe şanse de supravieţuire şi cu atât mai puţin de evoluţie in direcţia maturităţii. Efectele privaţiunii sociale pot fi uneori fatale şi, în funcţie de durata şi severitatea acesteia, aproape întotdeauna conduc la întârzierea dezvoltării intelectuale şi socio-afective.
Cazurile de copii izolaţi de societate, crescuţi în singurătate în pădure sau cei mai adesea adoptaţi de animale (de obicei lupi sau urşi), probează importanţa extremă pe care convieţuirea socială o are în dezvoltarea individului ca personalitate.
Dintre acestea, cel mai cunoscut şi mai mediatizat este cazul celor două fetiţe, Amala şi Kamala, crescute de o familie de lupi. Când au fost descoperite, în 1920, într-o pădure din india — prima în vârstă de doi ani iar cealaltă de opt-nouă ani — ele nu aveau nici o trăsătură caracteristică naturii umane. Comportamentul şi manifestările le erau identice cu ale lupilor, în preajma cărora crescuseră: mergeau asemeni patrupedelor, folosindu-se de coate şi genunchi, pentru a se deplasa pe distanţe scurte, sui pe palme şi tălpi pentru parcurgerea distanţelor lungi; se hrăneau exclusiv carnivor, din prada adusă de lupi, urlau ca lupii, etc.
După ce au fost descoperite şi preluate de un centru de reeducare, comportamentul lor a rămas mult timp neschimbat. Îşi petreceau ziua la fel ca în jungla tropicală, stând ascunse în zone întunecoase sau umbrite, într-o stare de apatie şi inactivitate. Nu râdeau şi nu plângeau niciodată, astfel de reacţii emoţionale nefiind întâlnite, cu excepţia primatelor, in lumea infraumană.
Sursa: Internet
1. Sensuri şi accepţiuni ale socializării
În literatura de specialitate termenului de “socializare”, alături de sensul foarte bine cunoscut din manualele de BIOLOGIE şi antropologie şi anume a celei de umanizare a maimuţei antropoide în procesul de antropogeneză şi sociogeneză, îi este asociat şi înţelesul strict sociologie de antrenare a indivizilor dintr-o anumită societate, prin intermediul diverselor grupuri umane, în procesul de asimilare a normelor, cunoştinţelor, valorilor şi credinţelor, fenomen care va face din ei membri ai unei societăţi determinate.
Această din urmă accepţiune, priveşte socializarea ca pe un proces îndelungat şi continuu, ce se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi a persoanei şi în cadrul căruia putem distinge mai multe etape, relativ distincte între ele. Fiecare etapă este condiţionată de criterii de vârstă, statut social, sisteme specifice de norme şi valori.
Astfel înţeleasă, socializarea poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: a societăţii şi a individului.
Din punctul de vedere al societăţii, socializarea reprezintă calea spre cultură a individului, procesul prin care omul în funcţie de influenţe1e şi interacţiunile socio-psihologice la care este supus, îşi proiectează o direcţie de evoluţie pe care o poate urma şi pe parcursul căreia devine membru funcţional al unei comunităţi sociale, capabil să-şi exercite propriul control asupra atitudinilor, comportamentelor şi conduitelor sale.
Individul uman nu se naşte “social”, ci devine astfel în mod progresiv, pe măsură ce învaţă să ia parte la viaţa grupului şi a societăţii sale, asimilându-i normele, valorile, credinţele şi dezvoltând la rândul său altele noi. Deşi părinţii sunt de regulă principalii agenţi ai socializării copilului, ei înşişi sunt socializaţi concomitent cu îndeplinirea rolului de părinte.’
Din punctul de vedere al individului, socializarea înseamnă realizarea potenţialităţilor de creştere şi dezvoltare personală, transformarea sa dintr-un simplu exemplar al speciei homo în personalitate.
În procesul socializării organismul biologic este umanizat şi transformat într-o personalitate înzestrată cu conştiinţă de sine, cu idealuri, valori şi aspiraţii, o persoana ce îşi are conştiinţa propriei identităţi şi este capabilă de disciplinarea şi ordonarea propriului comportament. Prin intermediul socializării individul este pregătit să-şi desfăşoare activitatea la orice nivel şi în indiferent ce sector al vieţii sociale: umanist, tehnic, sanitar, artistic, managerial sau executiv, instituţional sau neconvenţional, de stat sau privat etc. Socializarea reglează conduita individului în conformitate cu cerinţele, normele, valorile şi modelele comportamentale impuse de o anumită comunitate socială, dar în acelaşi timp este o condiţie indispensabilă a formării, prin individualizare şi autoconştientizare, a unei personalităţi sui generis, înzestrată cu originalitate şi unicitate.
Astfel, socializarea, are două înţelesuri fundamentale (Broom şi Selzniek,) transmiterea culturii şi dezvoltarea personalităţii.
Totuşi, indiferent de perspectiva din care este privită, socializarea, proces fundamental de integrare a individului în viaţa comunităţii sociale şi !sau de modelare a personalităţii, este necondiţionat şi indestructibil legată de dimensiunea bioereditară a devenirii fiinţei umane, şi anume maturizarea biologică. Prin această sintagmă înţelegem totalitatea schimbărilor ce survin la nivelul structurilor anatomice şi neuro-psiho-fiziologice care depind de tendinţa naturală de creştere a organismului
Socializarea nu se poate produce decât în interacţiune directă eu maturizarea biologică, în dependenţă de aceasta. Oricât de bine intenţionaţi ar fi părinţii cu privire la dezvoltarea copilului lor, ei nu îl vor putea stimula să progreseze decât dacă acţiunile lor educative vor fi în concordanţă cu nivelul de dezvoltare psiho-motorie şi neuro-fiziologică a organismului. Sugarul de 3 luni, de exemplu, nu poate fi antrenat să înveţe să meargă, întrucât sistemul său osos şi muscular sunt insuficient dezvoltate. In acest caz, actul de socializare a mersului biped eşuează, întrucât el devansează etapa de dezvoltare biologică. Dacă, dimpotrivă, copilul va fi lăsat să descopere singur mersul biped, el nu numai că va face acest lucru foarte târziu, dar însăşi dezvoltarea sa psiho-motorie se va produce tardiv şi cu mari dificultăţi.
Maturizarea biologică, pe de altă parte, poate fi accelerată prin socializare în măsura în care acţiunea factorilor sociali este realizată în momentele optime ale dezvoltării individului şi în concordanţă cu trebuinţele, capacităţile şi cu posibilităţile sale acţionale. Această influenţă este exercitată iniţial de grupul primar al familiei şi ulterior de numeroşi alţi agenţi socializanţi, instituţionalizaţi sau nu (şcoala, grupurile de apartenenţă şi cele de referinţă, mass-media etc.).
2.Premise biologice ale socializării
Tendinţele specific umane, indiferent dacă sunt de ordin intelectual sau afectiv, spiritual sau ludic, etic sau estetic, sunt prezente la naştere doar ca simple potenţialităţi. Pentru a se transforma din trăsături virtuale în capacităţi efective, ce pot fi actualizate în atitudinile şi comportamentul unui individ uman concret, nu este suficientă numai maturizarea organică, biologică; în egală măsură este necesară socializarea organismului biologic, adică producerea unor schimbări în structurile personale şi în conduitele individului, ce rezultă din interacţiunea cu altul .
La venirea sa pe lume, fiinţa umană este un homunculus, un simplu organism biologic echipat cu un set de trebuinţe, impulsuri şi anumite ref1exe înnăscute. Dar aceste predispoziţii nu sunt suficiente, prin simpla lor prezenţă, pentru a-i permite individului accesul la comunitatea umană. Umanizarea substratului biologic al omului este numai o precondiţie a dezvoltării sale ca personalitate.
Socializarea este posibilă pentru că omul are virtual înnăscută capacitatea folosirii limbajului. Această predispoziţie însă nu poate deveni operaţională, nu se poate manifesta dacă nu este activată şi stimulată prin interacţiunea socială.
În absenţa relaţiilor interpersonale cu alţi membri ai societăţii, fiinţa umană nu numai că nu poate evolua în limitele normalităţii psihice, dar nici la nivel biologic nu poate supravieţui existenţial şi, cu atât mai puţin, nu se poate dezvolta şi forma ca personalitate umană. Numai în şi prin intermediul interacţiunilor sociale individul se descoperă, îşi construieşte treptat personalitatea şi conştiinţa de sine. Însăşi evoluţia status-quo-lui său cognitiv şi socio-afectiv depinde în mod esenţial de complexitatea, multitudinea şi varietatea raporturilor interpersonale în care este implicat. Fără. afecţiune şi dragoste, fără. atenţie şi îmbrăţişări, noul născut nu are prea multe şanse de supravieţuire şi cu atât mai puţin de evoluţie in direcţia maturităţii. Efectele privaţiunii sociale pot fi uneori fatale şi, în funcţie de durata şi severitatea acesteia, aproape întotdeauna conduc la întârzierea dezvoltării intelectuale şi socio-afective.
Cazurile de copii izolaţi de societate, crescuţi în singurătate în pădure sau cei mai adesea adoptaţi de animale (de obicei lupi sau urşi), probează importanţa extremă pe care convieţuirea socială o are în dezvoltarea individului ca personalitate.
Dintre acestea, cel mai cunoscut şi mai mediatizat este cazul celor două fetiţe, Amala şi Kamala, crescute de o familie de lupi. Când au fost descoperite, în 1920, într-o pădure din india — prima în vârstă de doi ani iar cealaltă de opt-nouă ani — ele nu aveau nici o trăsătură caracteristică naturii umane. Comportamentul şi manifestările le erau identice cu ale lupilor, în preajma cărora crescuseră: mergeau asemeni patrupedelor, folosindu-se de coate şi genunchi, pentru a se deplasa pe distanţe scurte, sui pe palme şi tălpi pentru parcurgerea distanţelor lungi; se hrăneau exclusiv carnivor, din prada adusă de lupi, urlau ca lupii, etc.
După ce au fost descoperite şi preluate de un centru de reeducare, comportamentul lor a rămas mult timp neschimbat. Îşi petreceau ziua la fel ca în jungla tropicală, stând ascunse în zone întunecoase sau umbrite, într-o stare de apatie şi inactivitate. Nu râdeau şi nu plângeau niciodată, astfel de reacţii emoţionale nefiind întâlnite, cu excepţia primatelor, in lumea infraumană.
Sursa: Internet
Sprijinul social al persoanelor varstnice
Multă vreme bătrâneţea a fost considerată o boală şi nu o etapă firească în programul vieţii. Începând cu anul 1988, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus senescenţa între primele cinci probleme prioritare de sănătate ale populaţiei lângă bolile cardiovasculare, cancer, SIDA şi alcoolism.
Bătrâneţea este marcată de intrarea în perioada de pensionare a individului. Momentul în sine aduce o criză identitară puternică, îndeosebi pentru bărbaţi, deoarece femeile îşi păstrează în mare parte orientarea domestică şi familială. criza socială nu este întotdeauna însoţită de o criză individuală, studiile asupra trecerii de la viaţa activă la pensionare arătând printre altele că mortalitatea şi morbiditatea crescută în anii care urmează pensionării reprezintă mai mult un mit, decât o realitate.
Un alt aspect este văduvia. Văduvia este cu precădere considerată ca una din tranziţiile majore ale îmbătrânirii feminine. Centrarea pe universul feminin are o oarecare susţinere în datele demografice.
În procesul de îmbătrânire se modifică atât structurile organice – celule, ţesuturi, organe, sisteme şi aparate – cât şi, ca o consecinţă, funcţiile asigurate de integritatea acestora, care la rândul lor asigură funcţionarea întregului organism. Deci este vârsta când apar cele mai multe probleme de sănătate, probleme care, pentru a putea fi combătute necesită medicamente şi de aici cheltuirea unei sume importante din veniturile persoanelor vârstnice, care şi aşa sunt, în mare parte, insuficiente.
În ţara noastră Asistenţa Socială pentru persoanele vârstnice este reglementată prin Legea nr. 17/2000 şi are în vedere, în primul rând, evaluarea persoanelor vârstnice care necesită sprijin. Serviciile pentru persoanele vârstnice se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere: îngrijirea temporară; îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice; îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi multe asemenea.
Ansamblul serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice sunt relativ puţine, atât ca varietate cât şi ca număr. Aceste servicii sunt promovate de organizaţii neguvernamentale, de biserici/culte religioase – serviciile publice (preponderent rezidenţiale) fiind în general asimilate celor pentru persoane cu handicap.
Dacă în mediul urban există o serie de servicii, datorită dezvoltării ONG-urilor şi a accesului mai facil la surse de finanţare, în mediul rural lipsesc aproape cu desăvârşire. Doar centre rezidenţiale – cămine de bătrâni sau cămine spital – instituţii de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse în sate rupte de lume, „moştenire” a vechii societăţi.
Analiza problematici protecţiei sociale a vârstnicilor se plasează şi în contextul opţiunii ţării noastre de integrare în Uniunea Europeană.
La această vârstă, suportul este din ce în ce mai necesar cu cât persoana înaintează în vârstă şi este accentuat de factori ca sărăcia, problemele de sănătate etc. Dar există şi persoane independente care depind într-o măsură foarte mică de sprijinul celor din jur.
Pensionarea. Vârstnic activ versus vârstnic inactiv
Sociologii funcţionalişti ce au acordat o mai mare atenţie bătrânilor şi perioadei ultime a vieţii au fost americanii Elaine Cumming şi William Henry (cf. Marina, 2003) care, în 1961, într-o lucrare teoretică ambiţioasă, au propus o viziune asupra bătrâneţii ce a făcut o lungă carieră în sociologia mondială. Sociologii americani au studiat modul cum se îndepărtează vârstnicii de rolurile pe care le au la locul de muncă şi cum se pregătesc pentru detaşarea finală: moartea. Ei au mai sugerat că retragerea graduală a vârstnicilor din rolurile deţinute la locul de muncă şi din relaţiile sociale este „inevitabilă” şi reprezintă un proces natural.
Cumming şi Henry susţin că procesul dezangajării este recompensator şi este un proces universal de retragere a individului din societate. Alţi autori remarcă că o asemenea dezangajare are loc şi pentru a minimiza dezbinarea socială cauzată de moartea persoanei îmbătrânite. Dezangajarea se manifestă, după ei, printr-o diminuare a numărului de roluri sociale jucate de un individ, printr-o scădere a interacţiunilor sociale şi printr-o schimbare a naturii relaţiilor sale sociale care vor fi centrate mai mult pe aspecte afective decât pe solidarităţii funcţionale. În termenii celor doi, procesul va conduce la un nou echilibru la persoanele în vârstă care, spre 80 de ani, vor avea o existenţă aproape în întregime dezangajată. Aceştia îşi reduc la minim legăturile cu viaţa, îşi vor abandona grijile şi responsabilităţile şi-şi vor recentra câmpul preocupărilor către ei înşişi.
Sursa: Internet
Bătrâneţea este marcată de intrarea în perioada de pensionare a individului. Momentul în sine aduce o criză identitară puternică, îndeosebi pentru bărbaţi, deoarece femeile îşi păstrează în mare parte orientarea domestică şi familială. criza socială nu este întotdeauna însoţită de o criză individuală, studiile asupra trecerii de la viaţa activă la pensionare arătând printre altele că mortalitatea şi morbiditatea crescută în anii care urmează pensionării reprezintă mai mult un mit, decât o realitate.
Un alt aspect este văduvia. Văduvia este cu precădere considerată ca una din tranziţiile majore ale îmbătrânirii feminine. Centrarea pe universul feminin are o oarecare susţinere în datele demografice.
În procesul de îmbătrânire se modifică atât structurile organice – celule, ţesuturi, organe, sisteme şi aparate – cât şi, ca o consecinţă, funcţiile asigurate de integritatea acestora, care la rândul lor asigură funcţionarea întregului organism. Deci este vârsta când apar cele mai multe probleme de sănătate, probleme care, pentru a putea fi combătute necesită medicamente şi de aici cheltuirea unei sume importante din veniturile persoanelor vârstnice, care şi aşa sunt, în mare parte, insuficiente.
În ţara noastră Asistenţa Socială pentru persoanele vârstnice este reglementată prin Legea nr. 17/2000 şi are în vedere, în primul rând, evaluarea persoanelor vârstnice care necesită sprijin. Serviciile pentru persoanele vârstnice se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere: îngrijirea temporară; îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice; îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi multe asemenea.
Ansamblul serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice sunt relativ puţine, atât ca varietate cât şi ca număr. Aceste servicii sunt promovate de organizaţii neguvernamentale, de biserici/culte religioase – serviciile publice (preponderent rezidenţiale) fiind în general asimilate celor pentru persoane cu handicap.
Dacă în mediul urban există o serie de servicii, datorită dezvoltării ONG-urilor şi a accesului mai facil la surse de finanţare, în mediul rural lipsesc aproape cu desăvârşire. Doar centre rezidenţiale – cămine de bătrâni sau cămine spital – instituţii de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse în sate rupte de lume, „moştenire” a vechii societăţi.
Analiza problematici protecţiei sociale a vârstnicilor se plasează şi în contextul opţiunii ţării noastre de integrare în Uniunea Europeană.
La această vârstă, suportul este din ce în ce mai necesar cu cât persoana înaintează în vârstă şi este accentuat de factori ca sărăcia, problemele de sănătate etc. Dar există şi persoane independente care depind într-o măsură foarte mică de sprijinul celor din jur.
Pensionarea. Vârstnic activ versus vârstnic inactiv
Sociologii funcţionalişti ce au acordat o mai mare atenţie bătrânilor şi perioadei ultime a vieţii au fost americanii Elaine Cumming şi William Henry (cf. Marina, 2003) care, în 1961, într-o lucrare teoretică ambiţioasă, au propus o viziune asupra bătrâneţii ce a făcut o lungă carieră în sociologia mondială. Sociologii americani au studiat modul cum se îndepărtează vârstnicii de rolurile pe care le au la locul de muncă şi cum se pregătesc pentru detaşarea finală: moartea. Ei au mai sugerat că retragerea graduală a vârstnicilor din rolurile deţinute la locul de muncă şi din relaţiile sociale este „inevitabilă” şi reprezintă un proces natural.
Cumming şi Henry susţin că procesul dezangajării este recompensator şi este un proces universal de retragere a individului din societate. Alţi autori remarcă că o asemenea dezangajare are loc şi pentru a minimiza dezbinarea socială cauzată de moartea persoanei îmbătrânite. Dezangajarea se manifestă, după ei, printr-o diminuare a numărului de roluri sociale jucate de un individ, printr-o scădere a interacţiunilor sociale şi printr-o schimbare a naturii relaţiilor sale sociale care vor fi centrate mai mult pe aspecte afective decât pe solidarităţii funcţionale. În termenii celor doi, procesul va conduce la un nou echilibru la persoanele în vârstă care, spre 80 de ani, vor avea o existenţă aproape în întregime dezangajată. Aceştia îşi reduc la minim legăturile cu viaţa, îşi vor abandona grijile şi responsabilităţile şi-şi vor recentra câmpul preocupărilor către ei înşişi.
Sursa: Internet
Tehnologia vinului
. IMPORTANŢA ŞI DEZVOLTAREA VITICULTURII ŞI A INDUSTRIEI
VINULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ
1.1. Generalităţi
1.2. Materia primă-strugurii
1.2.1. Soiuri de struguri pentru vinurile roşii
1.3. Patrimoniul vitivinicol al ţării noastre
1.4. structura şi compoziţia chimică a strugurilor
1.4.1. structura strugurilor
1.4.2. Compoziţia chimică a strugurilor
II. TEHNOLOGIA GENERALĂ DE OBŢINERE A VINURILOR
2.1. Pregătirea şi amenajarea cramei
2.2. Construcţii viticole
2.3. Vase folosite în industria băuturilor
2.4. Procesul tehnologic de obţinere a mustului din struguri
2.4.1. Recepţia strugurilor
2.4.2. Zdrobirea şi dezciorchinarea strugurilor
2.4.3. Separarea mustului ravac
2.4.4. Presarea boştinei
2.4.5. Limpezirea musturilor
2.4.6. Corijarea musturilor cu compoziţii chimice anormale
2.4.7. Fermentarea mustului de struguri
2.4.8. Factorii care influenţează fermentarea mustului de struguri
III. TEHNOLOGIA VINURILOR ROŞII
3.1. Tehnologia vinurilor roşii
3.1.1. Prelucrarea strugurilor
3.1.2. practica fermentării
3.2. Schema tehnologică a vinurilor roşii, seci, de consum curent
3.2.1. Procedee moderne de obţinere a vinurilor roşii fără fermentare pe boştină
Capitolul I
IMPORTANŢA ŞI DEZVOLTAREA VITICULTURII
ŞI A INDUSTRIEI VINULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ
1.1. GENERALITĂŢI
Vinul este o băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea mustului de struguri proaspeţi sau stafidiţi. Obţinerea vinului este un proces de lungă durată, care necesită o îngrijire deosebită, începând de la recoltarea strugurilor şi până la învechirea, condiţionarea şi îmbutelierea produsului. Materia primă destinată obţinerii vinului o constituie strugurii.
Viţa de vie ( Vitis vinifera ) se cultivă pe teritoriul ţării noastre aproape în toate judeţele. Din documentele arheologice găsite în diverse zone, rezultă că viţa de vie a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, iar vinul era folosit la ospeţe chiar de către geto-daci. Deoarece clima şi solul corespund cultivării acestei valoroase plante, în ţara noastră se acordă o atenţie deosebită extinderii viticulturii.
O trăsătură caracteristică a podgoriilor româneşti o constituie faptul că viile sunt cultivate pe terenuri în pante, cu expunere favorabilă maturării strugurilor, pe soluri nisipoase şi calcaroase. Plantarea viţei de vie pe terenuri în pantă, cu înclinaţii mari, expuse eroziunilor se face pe terase executate mecanic, fapt ce consolidează solul, obţinându-se recolte mari, de bună calitate.
În urma studiilor făcute pe o perioadă lungă, prin raionarea viticulturii s-a stabilit care sunt soiurile care dau cele mai bune rezultate în fiecare podgorie, atât ca producţie la hectar cât şi din punct de vedere calitativ. S-a dezvoltat, în mod special, cultivarea soiurilor de struguri de masă, folosindu-se atât soiuri timpurii cât şi soiuri târzii, care să asigure consumul de struguri în stare proaspătă, pe o perioadă cât mai îndelungată. De asemenea, se urmăreşte ca strugurii de masă cultivaţi să aibă boabe mari şi cărnoase, gustoase, aspectuoase şi rezistente la transport şi păstrare.
Prin raionarea strugurilor pentru vin, s-a urmărit atât cultivarea unor soiuri valoroase cât şi obţinerea unor vinuri tipizate, cu caracteristici bine definite. Vinurile româneşti sunt apreciate atât de consumatorii interni cât şi de cei externi, obţinând de-a lungul anilor numeroase premii şi medalii la concursurile mondiale.
În ţara noastră s-au realizat, în ultimii ani, construcţii vinicole moderne, de mare capacitate, dotate cu utilaje corespunzătoare unui nivel tehnic ridicat. S-au proiectat şi construit unităţi de vinificaţie situate în centrul podgoriilor, unde se realizează prelucrarea strugurilor, fermentarea mustului şi obţinerea vinului nou. S-au construit unităţi pentru condiţionarea şi învechirea vinurilor, precum şi pentru îmbutelierea şi livrarea lor pentru consum - combinate de condiţionare, amplasate în principalele centre urbane din ţara noastră. Pentru depozitarea şi învechirea vinului s-au construit pivniţe şi crame moderne, dotate cu sisteme de condiţionare a temperaturii şi umidităţii aerului, la parametri optimi.
1.2. MATERIA PRIMĂ - STRUGURII
Strugurii sunt fructele viţei de vie. Din punct de vedere al destinaţiei lor, strugurii se împart în următoarele categorii:
- struguri pentru consum în stare proaspătă sau conservaţi ( Perlă de Csaba, Chasselas, Coarnă albă, Coarnă neagră, Afuz - Ali, Muscat de Hamburg etc.);
- struguri pentru vinificaţie:
a) vinuri albe (Crâmpoşie, Galbenă de Odobeşti, Creaţă, Fetească albă, Grasă de Cotnari, Frâncuşă, Plăvaie Iordană, Riesling italian, Alligote!!!!!!!, Pinot gris, Traminer, Chardonnay)
b) vinuri roşii (Fetească neagră, Băbească, Cabernet - Sauvignon, Merlot, etc.);
c) vinuri aromate (Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Busuioacă, etc.);
- struguri pentru stafide (apirene - fără seminţe) Sultanina, Corinth, Kiş - Miş, etc.).
Caracteristicile tehnologice şi podgoriile în care se cultivă diverse soiuri de struguri sunt redate în tabelele 1 şi 2.
Sursa: Internet
VINULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ
1.1. Generalităţi
1.2. Materia primă-strugurii
1.2.1. Soiuri de struguri pentru vinurile roşii
1.3. Patrimoniul vitivinicol al ţării noastre
1.4. structura şi compoziţia chimică a strugurilor
1.4.1. structura strugurilor
1.4.2. Compoziţia chimică a strugurilor
II. TEHNOLOGIA GENERALĂ DE OBŢINERE A VINURILOR
2.1. Pregătirea şi amenajarea cramei
2.2. Construcţii viticole
2.3. Vase folosite în industria băuturilor
2.4. Procesul tehnologic de obţinere a mustului din struguri
2.4.1. Recepţia strugurilor
2.4.2. Zdrobirea şi dezciorchinarea strugurilor
2.4.3. Separarea mustului ravac
2.4.4. Presarea boştinei
2.4.5. Limpezirea musturilor
2.4.6. Corijarea musturilor cu compoziţii chimice anormale
2.4.7. Fermentarea mustului de struguri
2.4.8. Factorii care influenţează fermentarea mustului de struguri
III. TEHNOLOGIA VINURILOR ROŞII
3.1. Tehnologia vinurilor roşii
3.1.1. Prelucrarea strugurilor
3.1.2. practica fermentării
3.2. Schema tehnologică a vinurilor roşii, seci, de consum curent
3.2.1. Procedee moderne de obţinere a vinurilor roşii fără fermentare pe boştină
Capitolul I
IMPORTANŢA ŞI DEZVOLTAREA VITICULTURII
ŞI A INDUSTRIEI VINULUI ÎN ŢARA NOASTRĂ
1.1. GENERALITĂŢI
Vinul este o băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea mustului de struguri proaspeţi sau stafidiţi. Obţinerea vinului este un proces de lungă durată, care necesită o îngrijire deosebită, începând de la recoltarea strugurilor şi până la învechirea, condiţionarea şi îmbutelierea produsului. Materia primă destinată obţinerii vinului o constituie strugurii.
Viţa de vie ( Vitis vinifera ) se cultivă pe teritoriul ţării noastre aproape în toate judeţele. Din documentele arheologice găsite în diverse zone, rezultă că viţa de vie a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, iar vinul era folosit la ospeţe chiar de către geto-daci. Deoarece clima şi solul corespund cultivării acestei valoroase plante, în ţara noastră se acordă o atenţie deosebită extinderii viticulturii.
O trăsătură caracteristică a podgoriilor româneşti o constituie faptul că viile sunt cultivate pe terenuri în pante, cu expunere favorabilă maturării strugurilor, pe soluri nisipoase şi calcaroase. Plantarea viţei de vie pe terenuri în pantă, cu înclinaţii mari, expuse eroziunilor se face pe terase executate mecanic, fapt ce consolidează solul, obţinându-se recolte mari, de bună calitate.
În urma studiilor făcute pe o perioadă lungă, prin raionarea viticulturii s-a stabilit care sunt soiurile care dau cele mai bune rezultate în fiecare podgorie, atât ca producţie la hectar cât şi din punct de vedere calitativ. S-a dezvoltat, în mod special, cultivarea soiurilor de struguri de masă, folosindu-se atât soiuri timpurii cât şi soiuri târzii, care să asigure consumul de struguri în stare proaspătă, pe o perioadă cât mai îndelungată. De asemenea, se urmăreşte ca strugurii de masă cultivaţi să aibă boabe mari şi cărnoase, gustoase, aspectuoase şi rezistente la transport şi păstrare.
Prin raionarea strugurilor pentru vin, s-a urmărit atât cultivarea unor soiuri valoroase cât şi obţinerea unor vinuri tipizate, cu caracteristici bine definite. Vinurile româneşti sunt apreciate atât de consumatorii interni cât şi de cei externi, obţinând de-a lungul anilor numeroase premii şi medalii la concursurile mondiale.
În ţara noastră s-au realizat, în ultimii ani, construcţii vinicole moderne, de mare capacitate, dotate cu utilaje corespunzătoare unui nivel tehnic ridicat. S-au proiectat şi construit unităţi de vinificaţie situate în centrul podgoriilor, unde se realizează prelucrarea strugurilor, fermentarea mustului şi obţinerea vinului nou. S-au construit unităţi pentru condiţionarea şi învechirea vinurilor, precum şi pentru îmbutelierea şi livrarea lor pentru consum - combinate de condiţionare, amplasate în principalele centre urbane din ţara noastră. Pentru depozitarea şi învechirea vinului s-au construit pivniţe şi crame moderne, dotate cu sisteme de condiţionare a temperaturii şi umidităţii aerului, la parametri optimi.
1.2. MATERIA PRIMĂ - STRUGURII
Strugurii sunt fructele viţei de vie. Din punct de vedere al destinaţiei lor, strugurii se împart în următoarele categorii:
- struguri pentru consum în stare proaspătă sau conservaţi ( Perlă de Csaba, Chasselas, Coarnă albă, Coarnă neagră, Afuz - Ali, Muscat de Hamburg etc.);
- struguri pentru vinificaţie:
a) vinuri albe (Crâmpoşie, Galbenă de Odobeşti, Creaţă, Fetească albă, Grasă de Cotnari, Frâncuşă, Plăvaie Iordană, Riesling italian, Alligote!!!!!!!, Pinot gris, Traminer, Chardonnay)
b) vinuri roşii (Fetească neagră, Băbească, Cabernet - Sauvignon, Merlot, etc.);
c) vinuri aromate (Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Busuioacă, etc.);
- struguri pentru stafide (apirene - fără seminţe) Sultanina, Corinth, Kiş - Miş, etc.).
Caracteristicile tehnologice şi podgoriile în care se cultivă diverse soiuri de struguri sunt redate în tabelele 1 şi 2.
Sursa: Internet
Cocktailul
Băuturile amestecate au fost savurate încă de la începuturile civilizaţiei, uni chiar afirmând că primul cocktail a fost preparat din suc de lămâie şi pudră de viperă.
Prima culegere de coctailuri a fost publicată în secolul al 17 lea, şi includea foarte multe reţete destul de complicate. Editorul, Distillers Company of London, companie autorizată de regele Carol I, publicând de fapt un fel de agendă medicală, coctailuri din respectiva lucrare având rol de medicamente. Dar, nu considerăm noi încă şi acum ca unele cocktailuri sunt 'medicamente'.
Există multe ipoteze despre originea cuvântului 'coctail'. Râmăne la atitudinea voastră să decideţi care din versiunile de mai jos pare cea mai plauzibilă, putem însă consideră că toate sunt adevărate până la proba contrărie.
Cuvântul 'coctail' a fost definit pentru prima dată într-o revistă americană în anul 1806, şi sună cam aşa: 'combinaţie de alcool, zahăr, apă (gheaţă?) şi fructe. Cuvântul 'coctail' se presupune că nu era foarte larg râspăndit la acea vreme, dar revista nu excludea posibilitatea că acest cuvânt sa fi fost folosit până atunci cu un înţeles mult mai limitat.
Una dintre cele mai vehiculate teorii sună cam aşa: în timpul războiului de independenţă din SUA, proprietarul casei de oaspeţi, Betsy Flanagan, a cărei clienţi erau ofiţeri din armatele lui Lafayette şi Washington, a preparat o dată o masă dintr-o găină furată de la vecinii simpatizanţi ai englezilor. Pentru a sărbătorii mica sa victorie, a decorat paharele care erau folosite la servirea cinei cu penele păsării. Oaspeţii săi francezi ar fi închinat în cinstea ei strigând: 'vive le coctail!'.
Următoarele două poveşti vin din Mexic:
Pe una din plajele Mexicului este un mic oraş numit Campeche, loc unde marinarii englezi obişnuiau să bea punch-uri tradiţionale 'dracs'. Pentru a amesteca în văuturi se foloseau linguri de lemn cu o anumită formă.
Localnicii le numeau 'cola de gallo', în engleza 'coc's tail' (coada de cocos). Mai târziu marinarii englezi au început să folosească acelaşi nume si pentru punch-uri.
În timpul unei vizite la o căpetenie a unui trib local, ofiţerii marinei americane au fost serviţi cu băuturi exotice preparate de fiica sefului X-octl. În onoarea fiicei şefului de trib ofiţerii au botezat băuturile cock-tails, cuvântul englezesc care era cel mai aproape de pronunţia numelui acesteia.
O altă teorie atribuie originea cuvântului 'cocktail' francezilor, pornindu-se de la denumirea punch-ului pe bază de vin preparat în regiunea Bordeaux şi denumit coqetel.
Pe lângă aceste există probabil numeroase alte teorii, toate poate la fel de adevărate. Un lucru este sigur, nu există un răspuns definitiv la aceasta întrebare.
Prima colecţie adevărate de coctailuri a fost scrisă de către Jerry Thomas, în 1862, şi intitulată 'Bon Vivant's Guide, or How to Mix Drinks'.
Coctailurile aşa cum le ştim noi, au devenit populare pentru prima dată în SUA. La început, cel mai adesea erau băuturi gata preparate ce erau servite la evenimentele sportive sau picnicuri, şi mai puţin în baruri. Primul coctail bar în Londra s-a deschis abia după prima decăda a secolului trecut. Interesul internaţional pentru coctailuri a fost trezit în anii 1920, atunci când prohibiţia din SUA a condus ţara în era coctailurilor.
În zilele noastre se arată mare respect pentru coctailurile clasice, dar, în acelaşi timp preferinţele şi gusturile noastre sunt în continua schimbare, lucru ce ţine vie dorinţă de a experimenta în lumea coctailurilor - lume a cărei origine nu va fii niciodată descifrată.
Sursa: Internet
Prima culegere de coctailuri a fost publicată în secolul al 17 lea, şi includea foarte multe reţete destul de complicate. Editorul, Distillers Company of London, companie autorizată de regele Carol I, publicând de fapt un fel de agendă medicală, coctailuri din respectiva lucrare având rol de medicamente. Dar, nu considerăm noi încă şi acum ca unele cocktailuri sunt 'medicamente'.
Există multe ipoteze despre originea cuvântului 'coctail'. Râmăne la atitudinea voastră să decideţi care din versiunile de mai jos pare cea mai plauzibilă, putem însă consideră că toate sunt adevărate până la proba contrărie.
Cuvântul 'coctail' a fost definit pentru prima dată într-o revistă americană în anul 1806, şi sună cam aşa: 'combinaţie de alcool, zahăr, apă (gheaţă?) şi fructe. Cuvântul 'coctail' se presupune că nu era foarte larg râspăndit la acea vreme, dar revista nu excludea posibilitatea că acest cuvânt sa fi fost folosit până atunci cu un înţeles mult mai limitat.
Una dintre cele mai vehiculate teorii sună cam aşa: în timpul războiului de independenţă din SUA, proprietarul casei de oaspeţi, Betsy Flanagan, a cărei clienţi erau ofiţeri din armatele lui Lafayette şi Washington, a preparat o dată o masă dintr-o găină furată de la vecinii simpatizanţi ai englezilor. Pentru a sărbătorii mica sa victorie, a decorat paharele care erau folosite la servirea cinei cu penele păsării. Oaspeţii săi francezi ar fi închinat în cinstea ei strigând: 'vive le coctail!'.
Următoarele două poveşti vin din Mexic:
Pe una din plajele Mexicului este un mic oraş numit Campeche, loc unde marinarii englezi obişnuiau să bea punch-uri tradiţionale 'dracs'. Pentru a amesteca în văuturi se foloseau linguri de lemn cu o anumită formă.
Localnicii le numeau 'cola de gallo', în engleza 'coc's tail' (coada de cocos). Mai târziu marinarii englezi au început să folosească acelaşi nume si pentru punch-uri.
În timpul unei vizite la o căpetenie a unui trib local, ofiţerii marinei americane au fost serviţi cu băuturi exotice preparate de fiica sefului X-octl. În onoarea fiicei şefului de trib ofiţerii au botezat băuturile cock-tails, cuvântul englezesc care era cel mai aproape de pronunţia numelui acesteia.
O altă teorie atribuie originea cuvântului 'cocktail' francezilor, pornindu-se de la denumirea punch-ului pe bază de vin preparat în regiunea Bordeaux şi denumit coqetel.
Pe lângă aceste există probabil numeroase alte teorii, toate poate la fel de adevărate. Un lucru este sigur, nu există un răspuns definitiv la aceasta întrebare.
Prima colecţie adevărate de coctailuri a fost scrisă de către Jerry Thomas, în 1862, şi intitulată 'Bon Vivant's Guide, or How to Mix Drinks'.
Coctailurile aşa cum le ştim noi, au devenit populare pentru prima dată în SUA. La început, cel mai adesea erau băuturi gata preparate ce erau servite la evenimentele sportive sau picnicuri, şi mai puţin în baruri. Primul coctail bar în Londra s-a deschis abia după prima decăda a secolului trecut. Interesul internaţional pentru coctailuri a fost trezit în anii 1920, atunci când prohibiţia din SUA a condus ţara în era coctailurilor.
În zilele noastre se arată mare respect pentru coctailurile clasice, dar, în acelaşi timp preferinţele şi gusturile noastre sunt în continua schimbare, lucru ce ţine vie dorinţă de a experimenta în lumea coctailurilor - lume a cărei origine nu va fii niciodată descifrată.
Sursa: Internet
Rochia de ocazie (seara)
Rochia pentru femei este o combinaţie între bluză şi fustă.
Ea poate fi prevăzută cu o tăietură pe linia taliei sau cu o bucată de material. Prin proiectarea lungimii sale rochia poate fi:
Scurtă
Medie
Normală
Lungă
Din punct de vedere al modelului poate fi:
Clasică
Chimono
Evazată etc.
Rochia de ocazie este o vestimentaţie clasică pentru diferite festivităţi şi de aceea trebuie să aibă o linie modernă şi mai ales elegantă.
Ca lungime rochia de ocazie se confecţionează în modele lungi până la glezne, în modele cu lungime normală şi modele scurte.
Linia de modă a rochiilor de seară este clasică, simplă, ajustată pe corp, dreaptă sau uşor evazată. Materialele ce se folosesc sunt ţesăturile fine din lână sau mătase, cu imprimeuri mari şi culori puternice ce scot în evidenţă eleganţa şi bunul gust. Pentru un plus de frumuseţe se utilizează frecvent combinaţii de MATERIALE decorative ce se aplică la mânecă, corsaj sau fustă.
Părţile componente ale rochiei clasice sunt:
Faţa
Spatele
Mânecile
Gulerul
Moda reprezintă preferinţele în materie de îmbrăcăminte ce predomină la un moment dat în cadrul societăţii.
Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatici şi naţionali care determină regiunile geografice respective.
Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei.
Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori pe care trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.
Ea poate fi prevăzută cu o tăietură pe linia taliei sau cu o bucată de material. Prin proiectarea lungimii sale rochia poate fi:
Scurtă
Medie
Normală
Lungă
Din punct de vedere al modelului poate fi:
Clasică
Chimono
Evazată etc.
Rochia de ocazie este o vestimentaţie clasică pentru diferite festivităţi şi de aceea trebuie să aibă o linie modernă şi mai ales elegantă.
Ca lungime rochia de ocazie se confecţionează în modele lungi până la glezne, în modele cu lungime normală şi modele scurte.
Linia de modă a rochiilor de seară este clasică, simplă, ajustată pe corp, dreaptă sau uşor evazată. Materialele ce se folosesc sunt ţesăturile fine din lână sau mătase, cu imprimeuri mari şi culori puternice ce scot în evidenţă eleganţa şi bunul gust. Pentru un plus de frumuseţe se utilizează frecvent combinaţii de MATERIALE decorative ce se aplică la mânecă, corsaj sau fustă.
Părţile componente ale rochiei clasice sunt:
Faţa
Spatele
Mânecile
Gulerul
Moda reprezintă preferinţele în materie de îmbrăcăminte ce predomină la un moment dat în cadrul societăţii.
Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatici şi naţionali care determină regiunile geografice respective.
Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei.
Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori pe care trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.
Tiganiada
Introducere
"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana.
Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
Geneza operei
Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.
Tema operei
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.
Semnificatia titlului
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si
anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.
Compozitia
Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Firul epic
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil.
Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. vlad tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.
In schimbul intrarii in lupta vlad tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.
"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana.
Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
Geneza operei
Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.
Tema operei
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.
Semnificatia titlului
Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si
anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.
Compozitia
Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Firul epic
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil.
Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. vlad tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.
In schimbul intrarii in lupta vlad tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.
Castelul Peles
Carol vine în ţară ca principe ,după lovitura de stat împotriva lui alexandru ioan cuza .În acelaşi an a venit şi la Sinaia unde este găzduit la mănăstirea din localitate .Plăcându-i locul el îşi exprimă dorinta de a-şi clădi aici o reşedintă de vara si decide ridicarea castelului în localitatea care se numea Podul Neagului ,pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse .În noiembrie 1869 ,la îndemnul miniştrilor săi Carol 1 se căsătoreşte cu principesa Elisabeta de Wield ,fiica lui Albreght Duce de Prusia .În aceste condiţii se punea problema unei reşedinte de familie .
Lucrările încep în toamna anului 1873 ,iar la 10 august 1875 a fost pusă piatră de temelie a castelului .Războiul de independenţă din 1877-1878 a întrerupt lucrările care se vor relua în primavara anului 1879.Înaugurarea oficiala are loc la 7 oct. 1883 iar construcţia parcurge doua etape.
Arhitecţii castelului, în prima etapa (1878-1883)Wilhem Doderel şi Johannes Schultz au conferit arhitecturii exterioare un pronunţat stil renascist german .Aceasta se caracterizeaza în linii mari prin asimetria diferitelor corpuri şi turnuri ,utilizarea predominantă a lemnului sculptat alcătuirea planurilor verticale şi integrarea într-un peisaj pitoresc. Alte lucrări se vor desfăşura începând din 1893 , transformarile şi amplificarile considerabile au fost făcute de arhitectul ceh, Karel Liman
Terasele castelului concepute iniţial în stilul ranasterii italiene târzii sunt ornamentate cu statui ,vase ,coloane,fantani care concură cu arhitectura peisagistica a ansamblului
Este de remarcat faptul că arhitecţii din ambele perioade au reuşit să îmbine şi în decoraţia interioară diferite stiluri:renasterea italiana tarzie ,baroc german si austriac ,stilul anilor 1900,turcesc .
Patrimoniul artistic al castelului este divizat în mai multe categorii :decoratia din lemn ,mobilierul,vitraliile,armele şi colectia de arta(plastica si decorativa).
Colectia de arme cuprinde peste 4000 de exemplare ,colectie care la randul ei poate fi divizata in :arme de parada,de vanatoare,arme albe si arme de foc ,piesele datand din secolul al xv-lea si xix-lea.
Mobilierul de arta cere decoraeza majoritatea incaperilor castelului cuprinde piese originale datând din secolul al xvi-lea ,al xx-lea ,realizate in cunoscute ateliere europene din Mainz ,Munchen,Viena,Hamburg.
Trimite email
Email-ul dumneavoastra
Email-ul prietenului
Subiect
Mesaj
Am gasit un referat care cred ca te poate interesa: http://www.referat-e.ro/Referat-Castelul_Peles-8460.html
Lucrările încep în toamna anului 1873 ,iar la 10 august 1875 a fost pusă piatră de temelie a castelului .Războiul de independenţă din 1877-1878 a întrerupt lucrările care se vor relua în primavara anului 1879.Înaugurarea oficiala are loc la 7 oct. 1883 iar construcţia parcurge doua etape.
Arhitecţii castelului, în prima etapa (1878-1883)Wilhem Doderel şi Johannes Schultz au conferit arhitecturii exterioare un pronunţat stil renascist german .Aceasta se caracterizeaza în linii mari prin asimetria diferitelor corpuri şi turnuri ,utilizarea predominantă a lemnului sculptat alcătuirea planurilor verticale şi integrarea într-un peisaj pitoresc. Alte lucrări se vor desfăşura începând din 1893 , transformarile şi amplificarile considerabile au fost făcute de arhitectul ceh, Karel Liman
Terasele castelului concepute iniţial în stilul ranasterii italiene târzii sunt ornamentate cu statui ,vase ,coloane,fantani care concură cu arhitectura peisagistica a ansamblului
Este de remarcat faptul că arhitecţii din ambele perioade au reuşit să îmbine şi în decoraţia interioară diferite stiluri:renasterea italiana tarzie ,baroc german si austriac ,stilul anilor 1900,turcesc .
Patrimoniul artistic al castelului este divizat în mai multe categorii :decoratia din lemn ,mobilierul,vitraliile,armele şi colectia de arta(plastica si decorativa).
Colectia de arme cuprinde peste 4000 de exemplare ,colectie care la randul ei poate fi divizata in :arme de parada,de vanatoare,arme albe si arme de foc ,piesele datand din secolul al xv-lea si xix-lea.
Mobilierul de arta cere decoraeza majoritatea incaperilor castelului cuprinde piese originale datând din secolul al xvi-lea ,al xx-lea ,realizate in cunoscute ateliere europene din Mainz ,Munchen,Viena,Hamburg.
Trimite email
Email-ul dumneavoastra
Email-ul prietenului
Subiect
Mesaj
Am gasit un referat care cred ca te poate interesa: http://www.referat-e.ro/Referat-Castelul_Peles-8460.html
Consiliul de onoare militar
Consiliile de onoare sunt de regulă, organe eligibile constituite din rândul cadrelor militare care au rolul de a apăra onoarea şi demnitatea militară şi de a preveni abaterile de la acestea ale ofiţerilor , maiştrilor militari şi subofiţerilor
Consiliile de Onoare analizează abaterile care, potrivit legii, nu constituie infracţiuni, sau, deşi fapta are caracter infracţional, acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare ori nu s-a mai finalizat.
Ofiţerii, maiştri militari şi subofiţerii vor fi chemaţi în faţa Consiliilor de Onoare pentru fapte sau atitudini care compromit onoarea şi demnitatea militară, cum sunt:
a) – comiterea intenţionată a unor acte de nedreptate faţă de subordonaţi sau militari cu grade inferioare ;
- atribuirea intenţionată de aprecieri care nu corespund realităţii, la adresa militarilor ori recurgerea la alte forme de favorizare sau defavorizare a acestora ;
- abuzul de autoritate;
- adresarea unor cuvinte ofensatoare şi lezarea autorităţii, onoarei şi demnităţii militarilor ;
- folosirea de practici disciplinare neregulamentare ;
- ascunderea unor stări de lucru negative sau a unor abateri disciplinare grave pe care le-au comis ei sau subordonaţii lor;
- dezinformarea comandanţilor (şefilor) precum şi a eşaloanelor superioare ;
- nerespectarea regulilor consemnării disciplinare;
- lipsa de sinceritate sau a curajului răspunderii faţă de faptele săvârşite ;
b)
- săvârşirea de fapte imorale, scandaluri, beţii repetate ;
- consumul de DROGURI ;
- portul uniformei militare în stare de ebrietate, în public ;
- practicarea de ocupaţii incompatibile cu calitatea de militar ;
- neonorarea unor obligaţii asumate ;
- sustragerea de bunuri sau valori ;
- împrumuturi de bani de la subordonaţi ;
- compromiterea unor cadre militare ;
- obţinerea de foloase MATERIALE sau de altă natură pe căi necinstite ;
- organizarea sau participarea la jocuri de noroc în timpul serviciului ;
- mărturia mincinoasă în faţa Consiliilor de Onoare sau de Judecată.
Pentru a-şi apăra onoarea şi demnitatea , cadrele militare pot solicita Consiliului de Onoare să le stabileacă nevinovăţia .
II. ORGANIZAREA CONSILIILOR DE ONOARE
Consiliile de onoare se constituie la fiecare unitate (formaţiune) pentru ofiţeri şi separat pentru maiştri militari si subofiteri . Efectivul minim de cadre , pentru a se putea constitui Consiliul de Onoare într-o unitate este de 15 cadre . Dacă nu sunt condiţii referitoare la numărul minim de cadre , pentru a se constitui consilii separate pentru ofiteri si pentru maistri militari si subofiteri se va constitui un singur Consiliu de Onoare , iar la analizarea abaterilor săvârsite de maistri militari sau subofiteri in compunerea acestuia vor intra unu la doi maistri si , respectiv , subofiteri . Dacă efectivul existent nu permite constituirea consiliilor de onoare cadrele respective vor fi chemate in fata consiliilor de onoare de la esalonul superior .
Membrii Consiliilor de Onoare sunt alesi pe o perioada de cel putin doi ani, in principiu in luna decembrie , iar in institutiile militare de invatamant in prima luna dupa inceperea anului de invatamant .
Trimite email
Email-ul dumneavoastra
Email-ul prietenului
Subiect
Mesaj
Am gasit un referat care cred ca te poate interesa: http://www.referat-e.ro/Referat-Consiliul_de_onoare_militar-6646.html
Publicitate| Publicitate aici | Contextual
Consiliile de Onoare analizează abaterile care, potrivit legii, nu constituie infracţiuni, sau, deşi fapta are caracter infracţional, acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare ori nu s-a mai finalizat.
Ofiţerii, maiştri militari şi subofiţerii vor fi chemaţi în faţa Consiliilor de Onoare pentru fapte sau atitudini care compromit onoarea şi demnitatea militară, cum sunt:
a) – comiterea intenţionată a unor acte de nedreptate faţă de subordonaţi sau militari cu grade inferioare ;
- atribuirea intenţionată de aprecieri care nu corespund realităţii, la adresa militarilor ori recurgerea la alte forme de favorizare sau defavorizare a acestora ;
- abuzul de autoritate;
- adresarea unor cuvinte ofensatoare şi lezarea autorităţii, onoarei şi demnităţii militarilor ;
- folosirea de practici disciplinare neregulamentare ;
- ascunderea unor stări de lucru negative sau a unor abateri disciplinare grave pe care le-au comis ei sau subordonaţii lor;
- dezinformarea comandanţilor (şefilor) precum şi a eşaloanelor superioare ;
- nerespectarea regulilor consemnării disciplinare;
- lipsa de sinceritate sau a curajului răspunderii faţă de faptele săvârşite ;
b)
- săvârşirea de fapte imorale, scandaluri, beţii repetate ;
- consumul de DROGURI ;
- portul uniformei militare în stare de ebrietate, în public ;
- practicarea de ocupaţii incompatibile cu calitatea de militar ;
- neonorarea unor obligaţii asumate ;
- sustragerea de bunuri sau valori ;
- împrumuturi de bani de la subordonaţi ;
- compromiterea unor cadre militare ;
- obţinerea de foloase MATERIALE sau de altă natură pe căi necinstite ;
- organizarea sau participarea la jocuri de noroc în timpul serviciului ;
- mărturia mincinoasă în faţa Consiliilor de Onoare sau de Judecată.
Pentru a-şi apăra onoarea şi demnitatea , cadrele militare pot solicita Consiliului de Onoare să le stabileacă nevinovăţia .
II. ORGANIZAREA CONSILIILOR DE ONOARE
Consiliile de onoare se constituie la fiecare unitate (formaţiune) pentru ofiţeri şi separat pentru maiştri militari si subofiteri . Efectivul minim de cadre , pentru a se putea constitui Consiliul de Onoare într-o unitate este de 15 cadre . Dacă nu sunt condiţii referitoare la numărul minim de cadre , pentru a se constitui consilii separate pentru ofiteri si pentru maistri militari si subofiteri se va constitui un singur Consiliu de Onoare , iar la analizarea abaterilor săvârsite de maistri militari sau subofiteri in compunerea acestuia vor intra unu la doi maistri si , respectiv , subofiteri . Dacă efectivul existent nu permite constituirea consiliilor de onoare cadrele respective vor fi chemate in fata consiliilor de onoare de la esalonul superior .
Membrii Consiliilor de Onoare sunt alesi pe o perioada de cel putin doi ani, in principiu in luna decembrie , iar in institutiile militare de invatamant in prima luna dupa inceperea anului de invatamant .
Trimite email
Email-ul dumneavoastra
Email-ul prietenului
Subiect
Mesaj
Am gasit un referat care cred ca te poate interesa: http://www.referat-e.ro/Referat-Consiliul_de_onoare_militar-6646.html
Publicitate| Publicitate aici | Contextual
Abonați-vă la:
Postări (Atom)