Lucrarea de faţă prezintă câteva modele matematice ce pot fi utilizate de manageri pentru luarea deciziei. Motivaţia alegerii acestei teme este reprezentată de dorinţa personală de a arăta că în ciuda unei anumite reticenţe generale faţă de o ştiinţă complexă precum matematica, ea poate fi uşor folosită în domeniul militar. Am dorit să arăt că utilizând modelarea matematică putem obţine rezultate deosebite care ne pot ajuta în luarea unor decizii eficiente.
Ca instrument eficient de optimizare matematica permite o analiză detaliată a esenţei proceselor, acţiunile militare, dezvăluirea legilor cantitative ale acestora şi, deci, găsirea soluţiilor şi variantelor optime ale activităţilor militare
Lucrarea de faţă nu ar fi fost posibilă fără ajutorul lucrărilor prezentate în bibliografie. Acete lucrări mi-au oferit în primul rând bazele ştiinţifice necesare înţelegerii noţiunii de model matematic, de decizie, de modelare matematică. Fără ideile rezultate din bibliografie şi fără documentaţia personală a îndrumătorului de lucrare acest demers propriu ar fi fost anevoios.
Lucrarea de faţă se axează pe câteva idei principale care capătă fiecare dintre ele contur în capitolele prezentate. Astfel, în primul capitol denumit “Modelarea matematică în luarea deciziei” am dorit să explic noţiunea de model, câteva avantaje şi riscuri ale folosirii modelelor, noţiunea de model matematic, cerinţe ale acestiua, importanţa utilizării acestora în domeniul militar. Apoi am explicat noţiunea de conducere şi de decizie.
În capitolul 2 denumit “ Modele matematice utilizate” am prezentat: modelul lanţurilor lui Markov şi modelul jocurilor matriceale şi am rezolvat câteva exerciţii prin fiecare metodă de rezolvare prezentată a fiecărui model prezentat.
În capitolul 3, intitulat “ Rezolvarea unor probleme de optimizare a acţiunilor subunităţilor cu ajutorul lanţurilor lui Markov şi teoria jocurilor matriceale” am rezolvat câteva probleme specifice mediului militar prin modelele menţionate.
Demersul personal pentru realizarea acestei lucrări nu ar fi fost posibil fără ajutorul conducătorului ştiinţific, domnul conferenţiar universitar doctor Hampu Alexndru.
CAPITOLUL 1
MODELAREA MATEAMTICĂ ÎN LUAREA DECIZIEI
1.1. MODELAREA MATEMATICĂ
1.1.1. MODELUL
1.1.1.1 DEFINIŢIA MODELULUI
Modelul constituie reprezentarea unei laturi a unui fenomen sau unei clase de fenomene din Societate sau natură, într-o formă care permite descoperirea şi studiul aspectelor şi proprietăţilor mai profunde ale fenomenului reprezentând un sintetizator pentru trecut şu un mobil de cercetare pentru viitor. Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii, ci are şi scopuri practice, costituind şi o bază de experimentare.
Un model este o abstracţie a realităţii. Este o reprezentare simplificată şi adesea idealistă a realităţii. Prin Natura sa, modelul este incomplet: un model bun surprinde şi detaliile minore, astfel încât el creează confuzie în loc să ne edifice. Putem considera modelul ca o abstractizare selectivă, deoarece include doar acele detalii care sunt considerate importante pentru problema avută în vedere. De exemplu, problema luată în discuţie este proprietăţile aerodinamice ale unui nou tip de automobil. Detaliile importante care ne vin în minte sunt: greutate, formă, mărime şi înălţime. Detaliile minore includ: culoarea, designul interior, tipul de radio şi altele. De aceea este important să alegem cu grijă care aspecte ale realităţii trebuie incluse în model.
Modelul oferă managerului o alternativă la lucrul direct cu obiectul real. Aceasta permite utlizatorului modelului să experimenteze diferite idei, să controleze anumite aspecte ale realităţii şi să verifice soluţii alternative. De asemenea se reduce costul erorilor, dacă aceste erori pot fi corectate cu ajutorul modelului.
În practică modelele sunt folosite în numeroase moduri. Pentru a înţelege mai bine tipologia modelelor şi modul în care sunt folosite, vom trata diferite tipuri de modele şi raţiunea folosirii lor.
Modelele pot fi clasificate după mai multe criterii. Din punct de vedere al nivelului de abstractizare al formei şi al modului lor de folosire evidenţiem următoarele categorii:
a) Obiectual;
b) Analog;
c) Simbolic.
a) Modelul obiectual este cel mai puţin abstract; acesta este un model fizic care arată exact ca în realitate. Deci, o reprezentare la scară a unei maşini, nave sau avion este un model obiectual.
Sursa: Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu