Focul se întâlneşte cu gheaţa în Insulele South Sandwich, un tărâm al nimănui, plin de aburi vulcanici, aisberguri albastre, milioane de pinguini şi o mare necruţătoare.
Insulele South Sandwich sunt o probă de virtuozitate a naturii. Erupţiile vulcanice le-au dat forma; gheaţa, vântul şi valurile le dăltuiesc. Numai păsările şi focile îşi găsesc adăpost aici. Căpitanul James Cook, în căutarea unui presupus continent sudic, a descoperit insulele în 1775.
Confruntat cu "ceţuri dese, furtuni de zăpadă, frig pătrunzător şi multe alte lucruri care ar putea pune în pericol navigaţia", s-a săturat repede de regiune şi, fără părere de rău, a lăsat în urmă Insulele South Sandwich pentru totdeauna.
Dar ceea ce i-a displăcut lui Cook este exact ceea ce face ca acest arc de 390 de kilometri, format din 11 insule, să fie extraordinar. Izolarea. Expunerea la toanele mărilor sudice. Banchiza, care ţine insulele într-o strânsoare ca de menghină în cea mai mare parte din an.
Tumultul coloniilor ticsite de păsări şi duhoarea dejecţiilor care acoperă stâncile şi gheaţa. Valurile tunătoare, care izbesc pinguinii de stânci şi împiedică acostarea navelor. Şi sub toate acestea, una dintre plăcile tectonice cu cea mai rapidă deplasare de pe Pământ menţine tânărul arhipelag vulcanic - vechi de numai vreo trei milioane de ani - expresiv şi imprevizibil. "Locul are viaţă - spune fotografa Maria Stenzel. Este straniu, spiritual şi extraordinar de puternic."
Totuşi atât de puţini au fost aici. După ce Cook a numit insulele după al patrulea conte de Sandwich şi s-a grăbit să plece, au trecut aproape 45 de ani înainte ca exploratorul rus Fabian von Bellingshausen să se lupte cu rafalele de lapoviţă pentru a descoperi cele trei insule nordice pe care predecesorul său le ratase. Vasele comerciale care vânau balene şi foci au ajuns şi ele în zonă în secolul al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea, dar şi-au dat seama că prin alte părţi sarcina le e mai uşoară. Aşa că şi ele au plecat.
Spre deosebire de mult vizitata Peninsulă Antarctică, pe insule nu se face deloc turism şi chiar şi vulcanologii înrăiţi se bazează mai mult pe observaţii aeriene pentru a le studia. Pentru o navă, există o fereastră de numai patru luni pentru a evita presiunile strivitoare ale banchizei şi puţini marinari se încumetă să rişte.
Apoi mai este Jérôme Poncet. Acest veteran al Antarcticii şi-a măsurat forţele timp de trei decenii împotriva oceanului sudic. La sfârşitul anilor '90, s-a dedicat unui recensământ detaliat al păsărilor şi focilor de pe Insulele South Sandwich.
A adunat date despre un număr uluitor de animale în acele călătorii. Pinguini, în mod evident: trei milioane de pinguini-cu-frâu, peste 52.000 de perechi de pinguini-macaroni, 50.000 de perechi de pinguini-Adélie şi mii de pinguini-cu-ciocroşu.
Plus păsările marine zburătoare: 1.500 de perechi de petreli-uriaşi numai pe minuscula Insulă Candlemas; 100.000 de perechi de fulmariantarctici; petreli-Pintado, petreli-de-zăpadă şi furtunari-antarctici; cormorani-imperiali, skuaantarctice, pescăruşi-de-varec şi chire-antarctice.
Şi focile: otarii-de-Kerguelen (cu vreo 500 de pui pe Insula Zavodovski), foci-leopard, foci-elefantsudice, foci-de-crabi şi foci-ale-lui-Weddell - toate hrănite de lanţul trofic bazat pe krill. La cârma iahtului său de 20 de metri, blindat cu oţel, Lâna de aur, ridat de soare şi cu o mustaţă groasă, Poncet este unul dintre puţinii marinari suficient de curajoşi încât să navigheze spre Insulele South Sandwich. Pornind din Insulele Falkland cu Maria Stenzel şi un echipaj de patru oameni, a ocolit aisberguri şi a înfruntat vremea aspră din ianuarie anul trecut, pentru a studia timp de trei săptămâni lanţul de insule.
Debarcarea pe nişte insule atât de baricadate de puterea valurilor şi de pereţi abrupţi e o perspectivă stresantă. Dar Poncet caută pe fiecare ţărm un loc potrivit şi de obicei îl găseşte. Îngrămădind echipajul şi echipamentul pe un Zodiac gonflabil, "Jérôme alegea momentul astfel încât valurile să ne poarte spre ţărm - spune Stenzel. Apoi pornea motorul şi fixa prova pe suprafaţa stâncii, în timp ce noi săream pe uscat înainte ca valul şi ambarcaţiunea să fugă de sub noi."
Pe Zavodovski, pinguinii-cu-frâu au lăsat-o pe Stenzel să meargă pe cărările lor bătătorite şi să stea în colonia lor în creştere. În fiecare dimineaţă, mărşăluiau pe lângă cortul ei în drum spre mare, ca navetiştii la ora de vârf, apoi, din nou, la întoarcere - soldaţi epuizaţi în luptă, murdari sau însângeraţi după ce brizanţii îi loviseră de stânci sau după ce abia scăpaseră de vreun prădător.
În câteva minute, soarele strălucitor era înlocuit de vânturi turbate, de 60 de noduri, şi vijelii, iar o dată a plouat 24 de ore încontinuu şi făgaşele uscate au devenit torenţi. Râurile iuţi şi cascadele au măturat ouăle de pinguin din cuiburile împrejmuite cu pietre. "Sunt atât de vulnerabili - spune Stenzel -, întotdeauna în pragul dezastrului."
Următoarea oprire: Visokoi, aproximativ 915 metri înălţime, unde de pe feţele încălzite de soare ale stâncilor s-au desprins bolovani, silindu-i pe toţi să se ferească sărind în apă. Insula Candlemas era neagră de zgură vulcanică şi vie prin prezenţa petrelilor-uriaşi care cuibăreau.
Cu o deschidere a aripilor de doi metri, îşi petrec cea mai mare parte a vieţii în larg şi sunt victime colaterale ale pescuitului. "Au ţâşnit pe deasupra noastră ca nişte maşini care trec prea aproape de pietoni - spune Stenzel. A fost o bucurie."
Lava recent scursă se întărise într-o bucată nouă de pământ pe Montagu. |n largul Insulei Bellingshausen, pinguinii blocaţi de gheaţa îngrămădită încercau în zadar să scape din fălcile focilor-leopard. Marca naturii o reprezintă algele de zăpadă brăzdând suprafaţa glaciară cu nuanţe minunate de roşu şi verde.
O plimbare pe Insula Cook ne-a dezvăluit fulgerele negre de magmă care se prelinseseră prin crăpăturile din bolovani şi fulmari asemănători pescăruşilor cuibăriţi atât de bine pe vârfurile stâncilor, încât se asemănau cu zăpada. "Totul - spune Oren Tal, membru al echipajului - este viu."
În izolarea lor, aceste insule cu formă schimbătoare îşi tăinuiesc poveştile, iar puţinele suflete care au simţit pulsul energiei vulcanice a Insulelor South Sandwich şi al vieţii sălbatice de acolo consideră experienţa un privilegiu. "Trăind în profundă rezonanţă cu acest loc, simţi schimbări în tine însuţi - spune Poncet. Fiecare călătorie aduce ceva nou."
sursa: NatGeo.Ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu