În Valea Luangwa, din Zambia, ploaia şi râul creează un refugiu pentru viaţa sălbatică.
Luangwa, unul dintre ultimele mari râuri din sudul Africii încă nezăgăzuite, e colacul de salvare şi protectorul văii pe care o străbate. Hipopotami, elefanţi, girafe, lei, leoparzi, bivoli africani şi multe alte specii prosperă pe cei peste 50.000 km2 de savană şi pădure udaţi de acest râu, lung de peste 800 km.
Oamenii sunt puţini aici. Un motiv e ciclul anual al inundaţiilor provocate de Luangwa. În fiecare an, în timpul ploilor, râul reinventează relieful. Umflându-se de la nivelul unui pârâu adânc până la genunchi şi devenind un torent tulbure, cafeniu, îşi croieşte noi canale şi se revarsă pe câmpiile şi în pădurile din jur, transformând această vale largă din estul Zambiei într-un ţinut de nepătruns pentru maşini timp de aproape o jumătate de an.
În cealaltă jumătate, apele se retrag, lăsând în urmă un peisaj întinerit, care se usucă treptat în lunile lungi de secetă care urmează, când temperaturile cresc constant, până când pământul palpită de căldură şi de sete. La sfârşitul lui octombrie, iarba din lunci e păscută până devine mirişte, iar un vânt fierbinte ridică vârtejuri de praf de pe solul care se erodează. În amurg, hipopotamii părăsesc ultimele ochiuri de apă adânci ale râului şi se topesc în bezna desişurilor pentru a paşte.
Unii merg kilometric în şir ca să găsească hrană, iar mulţi dintre ei mor în acest sezon stresant. Într-o dimineaţă, cadavrul unui mic hipopotam trece plutind pe apă. Femelele de hipopotam se apropie şi îl adulmecă, îi ling pielea, apoi se îndepărtează. Sezonul poate fi dificil pentru animalele sălbatice din vale, dar oamenii sunt şi mai dificili.
Vânătoarea şi braconajul, chiar şi în interiorul parcurilor naţionale, au redus drastic în trecut populaţiile de hipopotami şi elefanţi; totuşi ambele specii şi-au mai revenit, în parte datorită schimbărilor în atitudine şi în impunerea legilor. În noiembrie se adună nori de furtună, vineţii şi mohorâţi, iar cerul bubuie toată noaptea.
Text: Christine Eckstrom, Foto: Frans Lanting
Sursa: NatGeo.Ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu