Dupa decembrie 1899, a fost construit pe insula stancoasa Eilean Nor, in largul coastelor scotiene, un far unde dupa darea sa in folosinta, au pierit trei paznici, un altul a cazut mortal si mai multi au inebunit. Apoi, la 15 decembrie 1900 farul s-a stins intr-o zi.
Pe cand se pregatea sa-si ia postul in primire, Joseph Moore a fost frapat de linistea apasatoare care domnea in imprejurimi. Trebuia sa-l fi intampinat colegii sai, dar nu se afla nimeni. Si nici drapelul nu flutura in vant. In interiorul farului, totul parea normal. Farfuriile cu mancare erau intacte inca pe masa, un scaun era cazut si lipseau doua pelerine.
Insula trecuse printr-o furtuna cumplita. Valuri enorme preseau ramele de fier de la debarcader. Dar in ziua disparitiei oamenilor, furtuna fusese relativ calma, jurnalul de bord al farului mentiona ca avusese loc o furtuna usoara si in data de 15 decembrie, unul dintre paznici scrisese: "Sfarsutul furtunii, Mare calma. Dumnezeu este cu noi."
Nu s-a gasit niciodata urma a acestor trei oameni. Au fost emise mai multe ipoteze: au fost rapiti de vreun monstru marin, atacati de o pasare uriasa, sau de o fantoma. Oficial, cei trei au fost luati de un val care i-a surprins la debarcader. Numai ca in acea zi, marea fusese calma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu