Intemeiata in acest loc ascuns pe la sfârsitul secolului al XIV-lea de calugarul Nicodim, dupa cum sustine traditia, biserica Tismana s-a ruinat la sfârsitul secolului al XV-lea. In locul ei Radu cel Mare ridica unul din monumentele de seama ale arhitecturii muntenesti de la inceputul secolului al XVI-lea. Pe vremea domniei lui Neagoe Basarab lacasul se bucura de atentia voievodului ce o acopera cu plumb. In 1564, mesterul zugrav Dobromir din Târgoviste ii daruia una din cele mai de pret podoabe ala sale. Dintre frescele lui s-au mai pastrat pâna azi doar câteva scene si un panou cu portretele a patru domnite.
De-a lungul timpului, batrâna manastire a suferit multe atacuri si pradaciuni. Zidurile inconjuratoare au fost refacute in timpul domniei lui Matei Basarab, care a avut mare grija de a rasplati Tismana, ce cu ani in urma il aparase de atacuri vrajmase. Conflictele dintre turci si austrieci, din secolul al XVIII-lea au fost prilej de noi primejdi si pustiiri. Usile ferecate ale Tismanei vor fi duse de turci la cetatea Vidinului, de unde vor fi luate de români abia in 1877.
In 1821, Tudor Vladimirescu a ordonat de la manastirea Tismana strângerea pandurilor. Atribuindu-i-se un rol important de rezistenta, manastirea cade totusi repede in mâna turcilor, datorita lipsei de munitii si tradarii unor conducatori.
In incinta manastirii au fost inchinate multe ore muncii carturaresti, asa incât Tismana devine unul din primele centre de cultura din Tara Româneasca. Din bogatul tezaur al acestui lacas, desele jefuiri au lasat putine lucruri. Printre ele se afla si cea mai veche piesa de argintarie cunoscuta in Tara Româneasca - Cadelnita de la Tismana, datata la sfârsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea (azi la muzeul de arta) si "Tetravanghelul lui Nicodim", cel mai vechi manuscris, datat 1405-1406.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu