Lipsa unor habitate sanatoase prevede un viitor sumbru pentru multe specii. Pericolul ca o specie sa-si piarda ultimele exemplare a devenit deja o realitate.
Vrabiile din insula Merritt nu mai sunt. Locul de veci al ultimei vrabii-de-mare-cenusii este un recipient de sticla din Colectia de Ornitologie de la Muzeul de Istorie Naturala din Florida. Ochii pasarii sunt matuiti, iar penele i-au fost zbarlite de alcoolul care aproape umple borcanul.
O eticheta precizeaza ca pasarea, un mascul batran, a murit la 16 iunie 1987. La trei ani si jumatate de la moartea acelei vrabii, a aparut o insemnare seaca in Registrul Federal, care anunta ca vrabia-de-mare-cenusie a disparut si ca a fost scoasa de pe lista guvernului federal cu animale salbatice amenintate si periclitate.
Nici pasarea, nici habitatul ei critic - mlastinile sarate din Insula Merritt, din largul coastei Floridei, care gazduieste si Centrul Spatial J. F. Kennedy - nu aveau sa mai fie protejate de Legea speciilor periclitate. Ce a ucis vrabiile din Insula Merritt? Intr-un cuvant, progresul. Nimeni nu manca vrabia-de-mare si nici nu o vana pentru amuzament.
Cuiburile sale nu erau vandalizate si nici nu a fost decimata dintr-odata de un pradator nou aparut. Dar pulverizand DDT impotriva tantarilor si construind indiguiri, care au permis ca vegetatia de apa dulce sa puna stapanire pe mlastinile sarate, oamenii au modificat ecosistemul - incercand sa-si imbunatateasca propriile vieti - si au descoperit, prea tarziu, cat de adaptata la casa ei din iarba-de-mare era de fapt vrabia-de-mare.
Asa arata o specie dupa ce habitatul ei a disparut pentru totdeauna, precum acea ultima vrabie pastrata intr-un borcan de sticla. Timp de 35 de ani, de cand Richard Nixon a promulgat-o in decembrie 1973, Legea speciilor periclitate (ESA) a fost un refugiu de readaptare biologica, un fel de custodie legala pentru protejarea formelor de viata aflate in pericol de disparitie.
Intr-un fel, ar fi mai potrivit sa i se spuna Legea speciilor si a habitatului periclitate, din moment ce scopul legii e sa protejeze speciile, identificand si apoi protejand habitatul lor critic - padurea virgina pentru huhurezul-patat-nordic, Raul Little Tennessee pentru bibanasul-de-Tennessee.
Legea a fost controversata inca de la promulgare, nu pentru ca incearca sa salveze flora si fauna salbatica, ci pentru ca incearca sa salveze habitatul de care au nevoie acestea pentru a supravietui.
___________
Multumiri speciale Gradinii Zoologice din San Diego (ocelot, leopardus pardalis); Muzeului de Istorie Naturala Florida (vrabia-de-mare-cenusie, ammodramus maritimus nigrescens); Gradinii Zoologice Oregon (iepurelepitic, brachylagus idahoensis); Muzeului de Stiinte Naturale Mississippi (testoasa-sapatoare, gopherus polyphemus); Serviciului pentru Vanatoare si Pescuit din SUA (soarecele-de-alabama, peromyscus polionotus ammobates); Gradinii Zoologice Phoenix (condorulcalifornian, gymnogyps californianus); Gradinii Zoologice St. Louis (gandacul-sapator-american, nicrophorus americanus); Gradinii Zoologice a statului New York (karibuul-de-padure, rangifer tarandus caribou); Centrului Audubon pentru cercetarea speciilor periclitate, New Orleans (cocorul-american, grus americana); Gradinii Zoologice a Tinutului Sedgwick, Wichita, Kansas (ursul-grizzly, ursus arctos horribilis); Gradinii Zoologice Atlanta (testoasa-pitica-de-mlastina, clemmys muhlenbergii); Centrului pentru Cercetarea si Supravietuirea Canidelor Salbatice, Eureka, Missouri (lupul-cenusiu-mexican, canis lupus baileyi); Serviciului pentru Vanatoare si Pescuit din SUA (soarecele-de-st.-andrew, peromyscus polionotus peninsularis)
Eseu: Verlyn Klinkenborg
Foto: Joel Sartore
sursa: natgeo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu