Ultimul Om de Neandertal

De ce au disparut rivalii nostri din Epoca Glaciara? Eurasia a fost a lor timp de 200.000 de ani. Apoi au sosit nou-venitii.

Cativa speologi amatori care explorau un sistem amplu din nordul Spaniei, in martie 1994, au dibuit cu lanternele o mica galerie laterala si au remarcat doua mandibule umane ivindu-se din solul nisipos. Pestera, numita El Sidrón, se afla in mijlocul unei paduri de castani si stejari, intr-o zona muntoasa indepartata din provincia Asturia, la sud de Golful Biscaya.

Banuind ca oasele de mandibula ar putea data doar din Razboiul Civil din Spania, cand partizanii republicani au folosit El Sidrón pentru a se ascunde de soldatii lui Franco, exploratorii au anuntat imediat jandarmeria locala. Dar cand anchetatorii politiei au inspectat galeria, au descoperit ramasitele unei tragedii mult mai mari - si, dupa cum avea sa se demonstreze, mult mai vechi. In numai cateva zile, reprezentantii legii au excavat aproximativ 140 de oase, iar un judecator local a cerut ca ramasitele sa fie trimise la Institutul National de Patologie Criminalistica din Madrid.

Cand oamenii de stiinta si-au incheiat analiza (care a durat aproape sase ani), Spania avea la activ cel mai vechi caz neelucidat din lipsa de probe. Oasele din El Sidrón nu apartineau soldatilor republicani, ci erau ramasitele fosilizate ale unui grup de oameni de Neandertal care au trait - si probabil au suferit o moarte violenta - in urma cu aproximativ 43.000 de ani. Locatia ii situeaza intr-una dintre cele mai importante intersectii geografice ale preistoriei, iar data ii plaseaza fix in centrul unuia dintre cele mai persistente mistere din intreaga evolutie a omului.

Oamenii de Neandertal, cele mai apropiate rude preistorice ale noastre, au dominat Eurasia timp de aproape 200.000 de ani. In acea perioada, si-au bagat faimoasele lor nasuri mari si proeminente in fiecare coltisor al Europei, ba chiar si mai departe - spre sud, de-a lungul Mediteranei, din Stramtoarea Gibraltar pana in Grecia si Irak; spre nord, "Aceste fracturi au fost, trosc!, facute de oameni - a zis Rosas, imitand lovirea cu o unealta de piatra. Inseamna ca oamenii astia cautau creierul si maduva din oasele lungi." Pe langa fracturi, urmele de taieturi lasate pe oase de unelte de piatra arata clar ca respectivii indivizi au fost victime ale canibalismului.

Cine le-a mancat carnea si din ce motiv - foame? ritual? Soarta ulterioara a acestor ramasite le-a conferit un fel aparte, miraculos, de nemurire. La scurt timp dupa ce acesti indivizi au murit - poate in decurs de numai cateva zile - solul de sub ei s-a prabusit brusc, lasand prea putin timp hienelor si altor hoitari sa imprastie ramasitele. Un mal plin de oase, sedimente si roci s-a pravalit 20 de metri, ajungand intr-o cavitate carstica aflata dedesubt.

Acolo, protejate de nisip si lut, conservate de temperatura constanta a pesterii si sechestrate in oasele mineralizate ca in niste casete de bijuterii, cateva molecule pretioase din codul genetic al neandertalienilor au supravietuit, asteptand un moment din viitorul indepartat cand aveau sa fie culese, imbinate si examinate, pentru a dezvalui cum au trait acesti oameni si de ce au disparut.

pagina anterioara 1 2 Text: Stephen S. Hall

Foto: David Liittschwager

Reconstituire: Kennis & Kennis

Foto reconstituire: Joe McNally

SursA: natgeo.ro