Enigmaticul leopard-de-zapada, din Asia Centrala, atat de rar vazut, se indreapta spre un viitor periculos.
Cand isi pandeste prada printre peretii de stanca, leopardul-de-zapada paseste pe labe late cu blana deasa intre degete, usor, lent, "asa cum aluneca zapada de pe o muchie cand se topeste - spune Raghu.
Mai ca trebuie sa te uiti in alta parte cateva momente ca sa-ti dai seama ca animalul chiar se misca. Daca disloca o piatra, intinde o laba s-o opreasca din cadere, ca sa nu faca zgomot."
Poate ca unul se misca chiar acum, in perfecta liniste si perfect incordat, in apropiere. Dar unde? Asta e intrebarea. Si cati mai exista? Nimeni n-a urmarit leoparzii-de-zapada mai mult decat Raghunandan Singh Chundawat.
Biolog din New Delhi, el i-a studiat indeaproape 5 ani in Parcul National de Mare Altitudine Hemis, din Ladakh, regiunea cea mai intinsa si aflata la cea mai mare altitudine din nordul Indiei. In seara asta, ne aflam in parcul de 3.350 km2 si asezam tabara intr-un canion adanc si abrupt, aproape de cota 3.500. Suntem in iunie si nahurii au fatat de curand.
Cu un ochi ne uitam la o turma care traverseaza o panta cu grohotis, cu celalalt la stancile din varf. Leoparzilor, fiind vanatori de ambuscada, le place sa atace de sus. In timp ce leopardul-comun din Asia si Africa se ascunde dupa ramuri si frunze, leopardul-de-zapada se face una cu ingramadirile abrupte de bolovani. Astea de aici sunt exact ce le-ar placea.
Dar nu-mi fac mari sperante. Raghu n-a vazut decat cateva zeci in toata cariera.
Text: Douglas H. Chadwick; Foto: Steve Winter
sursa: natgeo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu