Telescopul spaţial Spitzer

Multe se ascund în ungherele întunecate ale universului, lucruri ce pot apărea ceţoase pe telescoapele obişnuite.

Cu un telescop de mărimea unui autoturism, aflat la 42 de milioane de kilometri de Pământ, ele sunt însufleţite de radiaţiile termice şi infraroşii. De la lansarea sa în august 2003 - spune Robert Kennicutt, astronom la Universitatea din Arizona - Telescopul Spaţial Spitzer, al NASA, "ne-a revelat jumătate din univers".

Pe parcurs, a dezvăluit locuri de naştere cosmice. Stelele prind formă în nori de gaz şi praf, iar planetele se ivesc în discuri de resturi din jurul noilor stele. Galaxiile timpurii sunt şi ele învăluite în praf. Lumina abia vizibilă iese afară, dar aceste obiecte încă mai emit căldură - şi infraroşii. "Dacă priveşti aceste obiecte numai prin lumina vizibilă, nu vezi nici măcar vârful aisbergului, vezi vârful vîrfului aisbergului - spune Charles Lawrence, de la Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena, California. Ne uităm în infraroşu pentru că acolo sunt
Captarea acestor fotoni presupune ieşirea în spaţiu, pentru că atmosfera Pământului blochează majoritatea radiaţiilor infraroşii. Lyman Spitzer, astrofizicianul american al cărui nume a fost dat telescopului, a indicat avantajele telescoapelor spaţiale încă din 1946. De atunci, instrumente cum ar fi legendarul Telescop Spaţial Hubble au dovedit că a avut dreptate. Dar capacitatea de vizualizare a telescopului Spitzer în infraroşu este cea mai ridicată cunoscută vreodată, datorită unei oglinzi de aproape un metru lăţime, detectorilor sensibili răciţi aproape de zero absolut şi unei orbite aflate departe de bruiajul căldurii Pământului.

Telescopul a cules deja indicii despre modul şi locul de formare a planetelor şi chiar a localizat două dintre ele, captându-le luminescenţa infraroşie. Îi ajută pe astronomi să înţeleagă modul în care lumina şi radiaţia stelelor existente pot declanşa prăbuşirea norilor de gaz pentru a forma noi stele. Iar în întinderile exterioare ale spaţiului, Spitzer găseşte galaxii tinere radiind în infraroşu. "Am făcut progrese majore în căutarea galaxiilor de la începutul universului - spune Giovanni Fazio, de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. Sunt ca un copil scăpat într-un magazin cu jucării."

Festinul ar trebui să continue până când telescopul rămâne fără heliu lichid, care îl ajută să se răcească, prin 2008. La începutul deceniului următor, NASA plănuieşte lansarea Telescopului Spaţial James Webb, un observator în infraroşu mult mai mare. "Asta e vârsta de aur a astrofizicii - spune Lawrence. Peste o mie de ani de-acum încolo, vom privi înapoi şi vom spune asta."

Autor: Bill Douthitt, Foto: NASA/JPL/Caltech/Lori Allen şi Joseph Hora

sursa: natgeo.ro