Articolele lui Albert Einstein
La inceputul secolului al 20-Iea mecanica clasica a lui Newton s-a dovedit a fî neputincioasa sa explice unele descoperiri. Inca Lomonosov presupunea ca ca toate corpurile sunt compuse din atomi. Dar atoniii sunt prea mici, nu-i poti vedea. Faptul acesta i-a facut pe unii oameni destiinta sa se indoiasca de existenta lor. Ce-i drept, existenta atomilor o confirma miscarea brouniana, descoperita in 1827 de botanistul englez R. Braun.
Einstein a pus capat acestor indoeli. EI a demonstrat, ca miscarea brouniana se supune unor legi stricte care veneau nu numai sa confirme existenta reala a atomilor, ci sa faca posibila si determinarea marimii lor.
Despre aceasta si era vorba in primul sau articol.
O alta piedica, de care se lovisera fizicienii, consta in caracterul dual al naturii luminii (corpuscular si oscilational).
In cadrul experientelor lumina se manifesta in mod diferit: de obicei, sub forma de unde, insa in anumite cazuri comportaria ei poate fî explicata doar inchipuindu-ne din particule minuscule - cuante sau fotoni. Einstein a lamurit in ce mod cuantele de lumina, cazand pe suprafata unui corp, o fac sa emita alte particule -electroni. Articolul in care el scria despre lucrul acesta avea doar citeva pagini, insa el a sugerat oamenilor de stiinta si inginerilor cai pentru crearea multor minuni ale tehnicii: de la cinematograful sonor si televiziune pina la neobisnuitele surse de lumina, denumite lazere. Mai tirziu, pentru acest articol i-a fost decernat Premiul Nobel.
Dar cel mai mare renume i l-a adus al treilea articoI. De pe timpul lui Galilei si Newton invatatii stiau ca o piatra aruncata inainte dintr-un carucior in miscare zboara mai repede decit o piatra aruncata inapoi, fiindca in primul caz viteza caruciorului se adauga la viteza pietrii, iar in al doilea - se scade din aceasta. Toate corpurile de pe pamint se supuneau acestei legi atit de simple. Experientele, pe care le faceau savantii pentru a masura viteza luminii, punea de fiecare data in fata lor noi intrebari. Teoria lui Einstein denumita de el mai tirziu teoria relativitatii, a raspuns la multe intrebari, ce pareau de pina atunci de nerezoIvat. Viteza luminii e in totdeauna una si aceasi fiind egala cu 300 mii km pe secunda. Daca viteza vreunui corp atinge viteza luminii, atunci miscarea lui nu se mai supune Iegilor lui Newton ci Iegilor descoperite de Einstein. Teoria relativitatii nu e usor de inteles. Insa pentru orice fizician din zilele noastre ea e tot atit de necesaraca si tabla inmultirii pentru un elev.
Al patrulea articol al lui Einstein nu avea decit trei pagini, dar ele au deschis omenirii calea spre folosirea energiei atomice.
Sursa: Internet
duminică, 14 decembrie 2008
DREPT COMUNITAR SI DREPT NATIONAL
Uniunea Europeana este o entitate unica, avand elemente interguvernamentale si supranationale si elemente ale unei democratii parlamentare multipartidice. Astfel, politica Uniunii Europene este foarte variata.
Dreptul Uniunii Europene este primul si unicul exemplu al unui cadru juridic supranational. Curtea Europeana de Justitie a decis in unul din ultimele sale cazuri ca dreptul Uniunii Europene constituie “o noua ordine juridica a dreptului international”. Devenind membre ale Uniunii Europene, statele suverane nationale cedeaza autoritatea Uniunii Europene in beneficiul mutual social si economic al popoarelor lor.
Dreptul comunitar cuprinde o serie vasta de subiecte, deseori la fel de vasta ca si legislatia statelor membre. Cand dreptul comunitar intra in conflict cu o reglementare nationala, tribunalul national trebuie sa dea prioritate dreptului comunitar. Curtea Europeana de Justitie a decis in mai multe randuri ca dreptul comunitar este superior legilor nationale si chiar constitutiilor statelor membre. Acest lucru este cunoscut ca principiul suprematiei sau al precedentei dreptului comunitar. Regulamentele si directivele comunitare sunt parte din sistemele juridice ale statelor membre si prevaleaza asupra legilor si a altor surse de drept nationale, deci instantele trebuie sa nu aplice o lege nationala in cazul in care aceasta este in conflict cu legislatia comunitara. Datorita faptului ca legislatia comunitara are prioritate in fata legislatiei nationale, statele membre au si obligatia de a se asigura ca nici o reglementare nationala nu reprezinta un impediment pentru implementarea efectiva a dreptului comunitar. In caz contrar, statul membru respectiv poate fi atacat in justitie de Comisia Europeana.
Unul din factorii care diferentiaza dreptul comunitar de dreptul altor institutii internationale este impactul sau asupra individului. Dreptul comunitar ofera oportunitatea cetatenilor de a ataca la Curtea Europeana de Justitie anumite acte comunitare si le permite acestora sa isi exercite drepturile in fata tribunalelor nationale. Daca o prevedere este impusa autoritatii nationale, reglementarea in cauza poate produce efect direct vertical, adica individul o poate invoca in fata tribunalului national. Curtea Europeana de Justitie a identificat doua categorii de directive care au efect direct vertical. Prima categorie consta din acele directive a caror implementare a esuat prin depasirea termenului limita, ori modul de implementare a fost incorect. A doua categorie consta din directivele, sau anumite parti din directive, care nu necesita implementare.
Dreptul comunitar impune, de asemenea, obligatii persoanelor fizice, care pot fi invocate de alte persoane, aceste prevederi creand efect direct intre persoane, cunoscut ca efect direct orizontal. Aceasta inseamna ca cetatenii isi pot reclama drepturile garantate, ca si obligatiile create pentru ei de catre legislatia Uniunii Europene. Prevederile Tratatului si ale regulamentelor Uniunii Europene au efect direct orizontal. In plus, regulamentele au aplicabilitate generala, sunt obligatorii in integralitatea lor, direct aplicabile in toate statele membre si au efect direct, atat orizontal cat si vertical.
Actul Unic European a introdus in dreptul comunitar conceptul de subsidiaritate, stipuland ca actiunile Comunitatii pentru atingerea obiectivelor politicii mediului au loc numai in cazul in care obiectivele nu pot fi la fel de bine atinse si prin actiuni la nivel national. Conceptul a devenit constitutional prin Tratatul Uniunii Europene care stipuleaza ca in domeniile care nu cad in competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona, conform principiului subsidiaritatii, numai daca obiectivele actiunii propuse nu se pot atinge suficient de bine de catre statele membre si, tinand cont de efectele si dimensiunea actiunii propuse, pot fi mai bine atinse de Comunitate. Rezulta ca potrivit principiului subsidiaritatii, legile sunt adoptate la nivel european numai atunci cand acestea sunt mai eficiente comparativ cu legislatia statelor membre, pe cand dreptul comunitar este suveran in domenii specifice.
Pentru a veni in sprijinul functionarilor publici si, cu precadere, a specialistilor in domeniul juridic, Institutul National de Administratie organizeaza in cadrul programelor de formare continua profesionala si programe de Drept comunitar si integrare europeana. Aceste programe au drept obiective cunoasterea si intelegerea normelor care compun Acquis-ul comunitar, cunoasterea mecanismelor care guverneaza raporturile la nivelul Uniunii Europene in vederea participarii Romaniei cu statut de observator/stat membru la activitatile institutiilor europene, intelegerea si insusirea ordinei juridice a statelor membre. De asemenea, prin organizarea acestor programe se au in vedere si consecintele integrarii europene pentru administratia publica romaneasca.
Sursa: Europeana.Ro
Dreptul Uniunii Europene este primul si unicul exemplu al unui cadru juridic supranational. Curtea Europeana de Justitie a decis in unul din ultimele sale cazuri ca dreptul Uniunii Europene constituie “o noua ordine juridica a dreptului international”. Devenind membre ale Uniunii Europene, statele suverane nationale cedeaza autoritatea Uniunii Europene in beneficiul mutual social si economic al popoarelor lor.
Dreptul comunitar cuprinde o serie vasta de subiecte, deseori la fel de vasta ca si legislatia statelor membre. Cand dreptul comunitar intra in conflict cu o reglementare nationala, tribunalul national trebuie sa dea prioritate dreptului comunitar. Curtea Europeana de Justitie a decis in mai multe randuri ca dreptul comunitar este superior legilor nationale si chiar constitutiilor statelor membre. Acest lucru este cunoscut ca principiul suprematiei sau al precedentei dreptului comunitar. Regulamentele si directivele comunitare sunt parte din sistemele juridice ale statelor membre si prevaleaza asupra legilor si a altor surse de drept nationale, deci instantele trebuie sa nu aplice o lege nationala in cazul in care aceasta este in conflict cu legislatia comunitara. Datorita faptului ca legislatia comunitara are prioritate in fata legislatiei nationale, statele membre au si obligatia de a se asigura ca nici o reglementare nationala nu reprezinta un impediment pentru implementarea efectiva a dreptului comunitar. In caz contrar, statul membru respectiv poate fi atacat in justitie de Comisia Europeana.
Unul din factorii care diferentiaza dreptul comunitar de dreptul altor institutii internationale este impactul sau asupra individului. Dreptul comunitar ofera oportunitatea cetatenilor de a ataca la Curtea Europeana de Justitie anumite acte comunitare si le permite acestora sa isi exercite drepturile in fata tribunalelor nationale. Daca o prevedere este impusa autoritatii nationale, reglementarea in cauza poate produce efect direct vertical, adica individul o poate invoca in fata tribunalului national. Curtea Europeana de Justitie a identificat doua categorii de directive care au efect direct vertical. Prima categorie consta din acele directive a caror implementare a esuat prin depasirea termenului limita, ori modul de implementare a fost incorect. A doua categorie consta din directivele, sau anumite parti din directive, care nu necesita implementare.
Dreptul comunitar impune, de asemenea, obligatii persoanelor fizice, care pot fi invocate de alte persoane, aceste prevederi creand efect direct intre persoane, cunoscut ca efect direct orizontal. Aceasta inseamna ca cetatenii isi pot reclama drepturile garantate, ca si obligatiile create pentru ei de catre legislatia Uniunii Europene. Prevederile Tratatului si ale regulamentelor Uniunii Europene au efect direct orizontal. In plus, regulamentele au aplicabilitate generala, sunt obligatorii in integralitatea lor, direct aplicabile in toate statele membre si au efect direct, atat orizontal cat si vertical.
Actul Unic European a introdus in dreptul comunitar conceptul de subsidiaritate, stipuland ca actiunile Comunitatii pentru atingerea obiectivelor politicii mediului au loc numai in cazul in care obiectivele nu pot fi la fel de bine atinse si prin actiuni la nivel national. Conceptul a devenit constitutional prin Tratatul Uniunii Europene care stipuleaza ca in domeniile care nu cad in competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona, conform principiului subsidiaritatii, numai daca obiectivele actiunii propuse nu se pot atinge suficient de bine de catre statele membre si, tinand cont de efectele si dimensiunea actiunii propuse, pot fi mai bine atinse de Comunitate. Rezulta ca potrivit principiului subsidiaritatii, legile sunt adoptate la nivel european numai atunci cand acestea sunt mai eficiente comparativ cu legislatia statelor membre, pe cand dreptul comunitar este suveran in domenii specifice.
Pentru a veni in sprijinul functionarilor publici si, cu precadere, a specialistilor in domeniul juridic, Institutul National de Administratie organizeaza in cadrul programelor de formare continua profesionala si programe de Drept comunitar si integrare europeana. Aceste programe au drept obiective cunoasterea si intelegerea normelor care compun Acquis-ul comunitar, cunoasterea mecanismelor care guverneaza raporturile la nivelul Uniunii Europene in vederea participarii Romaniei cu statut de observator/stat membru la activitatile institutiilor europene, intelegerea si insusirea ordinei juridice a statelor membre. De asemenea, prin organizarea acestor programe se au in vedere si consecintele integrarii europene pentru administratia publica romaneasca.
Sursa: Europeana.Ro
MECANISMUL DE SUPRAVEGHERE A PIETEI IN ROMANIA
In rapoartele sale anuale de evaluare dinaintea aderarii Comisia Europeana ne-a atras atentia în repetate rânduri asupra necesitatii de a îmbunatati sau de a face functional de fapt mecanismul de supraveghere a pietei. Rezultatele nu sunt nici la un an de la aderare satisfacatoare, în principal din cauza slabei culturi a cooperarii institutionale si din cauza managementului institutional deficitar din România. Principalii actori institutionali publici din cadrul acestui mecanism ar fi Consiliul Concurentei si Autoritatea de Protectie a Consumatorului, dar actori importanti ar trebui sa fie si organizatii neguvernamentale, în special asociatiile de protectie a consumatorului.
Consumatorii români continua sa fie prejudiciati pe scara larga prin întelegerile secrete între firme, abuzuri de pozitie dominanta, achizitii si licitatii publice trucate, diverse practici comerciale incorecte ale producatorilor, distribuitorilor, angrosistilor, detailistilor. Efectele acestor practici se traduc în preturi si tarife exagerate, produse si servicii de slaba calitate sau cu vicii ascunse, service pentru produse electronice si electrocasnice realizat de firme fantoma, refuzul de a negocia preturile sau tarifele cu cumparatorii, produse si servicii vândute fara nici o garantie de calitate sau durata, refuzul de a schimba produsele vândute, produse nocive pentru sanatatea populatiei etc. In timp ce consumatorii sunt prejudiciati în diverse moduri, mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin evidente, unele firme înregistreza profituri record, mult mai mari ca niveluri decât în tarile dezvoltate (tarile de origine pentru firmele multinationale)
In acest context este nevoie de o coordonare mai eficace a activitatii institutiilor, publice si private, pentru o supraveghere a pietei care sa protejeze cu adevarat consumatorii. Monitorizarea pietei interne din România trebuie sa se bazeze atât pe sesizarile cetatenilor sau consumatorilor, pe semnalele presei sau mass media, cât mai ales pe o solida analiza stiintifica efectuata de experti independenti din mediul academic si universitar.
Spre exemplu abordarea economica a articolului 82 privind abuzul de pozitie dominanta înseamna o abordare axata pe efectele procesului concurential si nu pe formele sale. Abordarea economica necesita o examinare atenta a climatului concurential de pe fiecare piata individuala pentru a evalua modul în care strategiile specifice ale firmelor afecteaza bunastarea consumatorilor, efectele practicilor comerciale ale firmelor asupra consumatorilor si tratarea acestor practici prin prisma efectelor lor. Managementul politicii în domeniul abuzului de pozitie dominanta impune organizarea pe categorii de conduita a firmelor, cum sunt preturile de ruinare, discriminarea (explicita sau implicita),rabaturile de fidelitate, conditionarea, aranjamente exclusive, excluderea concurentilor. Spre exemplu preturile foarte mici (chiar sub costuri) practicate pe termen scurt pot avantaja consumatorii, dar pe termen lung pot avea efecte de excludere a concurentilor si afecta negativ consumatorii. Pe de alta parte abordarea preturilor de monopol sau oligopol nu se poate face plecând de la premisa stabilirii unui pret corect (abordare de tip politic sau administrativ).
Identificarea unei practici anticoncurentiale nelegitime trebuie asociata cu cuantificarea daunelor provocate pe baza unei analize bine fundamentata economic.Efectele practicilor pot fi investigate pe baza cercetarilor teoretice si empirice. Se pot folosi modele formale de analiza pentru evaluarea validitatii si consistentei argumentelor privind un anumit efect daunator.
Propunerea de a crea o unitate independenta de supraveghere a pietei, de analiza a tuturor practicilor anticoncurentiale, de cuantificare a efectelor lor si de informare a publicului si a institutiilor publice însarcinate cu protectia consumatorului, care sa fie denumita Competition Intelligence Unit (CIU), ar putea urma modelul existent deja în SUA. The American Antitrust Institute (AAI) este o institutie sau organizatie nonprofit independenta, cu sediul în Washington, implicata în educatie, cercetare, difuzare, lobby. AAI are un website care asigura informatii pertinente despre practicile anticoncurentiale pentru ziaristi, cercetatori, avocati, economisti, oameni de afaceri, alte categorii profesionale interesate, publicul larg. AAI este sustinut financiar prin contributii din partea unor fundatii, firme de avocatura, corporatii, asociatii, persoane fizice, entitati publice (curti juridice), dar nu din partea unor firme cu interese explicite în domeniu. Pâna în 1998 nu a existat o astfel de organizatie de interes public care sa sprijine o politica antitrust mai eficienta si mai agresiva pentru a proteja climatul concurential. AAI a sesizat necesitatea de a ridica gradul de alerta fata de eforturile, uneori subtile, de a dilua rolul politicii antitrust si de a vicia sau distorsiona climatul concurential.
AAI considera ca actualmente nivelul suboptim de implementare a legislatiei antitrust este rezultatul unui lobby efectuat de institutii sofisticate cu caracter conservator, de genul lui Heritage Foundation, American Enterprise Institute, care sunt finantate puternic de mari corporatii si au influenta mare în mediul academic, reusind sa transforme teoria economica liberala într-o ideologie care se opune eforturilor organizatiilor publice si private de a elimina practicile monopoliste si anticoncurentiale. Astfel o parte însemnata a judecatorilor si liderilor de opinie a fost deja influentata în sensul dorit de aceste institutii prestigioase. Pastrând proportiile, în România marile firme au reusit sa reduca la tacere mass media în privinta practicilor anticoncurentiale prin intermediul reclamei, care asigura venituri importante ziarelor, posturilor de radio si TV, nemaivorbind de faptul ca unii patroni de ziare sunt si cunoscuti oameni de afaceri.
Trecând în revista activitatea antitrust din SUA, AAI considera ca în ultimele decenii circumstantele economice s-au modificat si curentele de gândire economica au evoluat din cauza schimbarilor din comertul international, progresului tehnologic rapid, extinderii cunostintelor despre economiile de piata si despre managementul strategic. Politica antitrust a suferit un recul în timpul Administratiei Reagan, dar s-a îmbunatatit pe parcursul Administratiei Bush si Administratiei Clinton. Actuala Administratie Bush s-a axat pe traditiile scolii de gândire din Chicago, care se bucura de un larg suport academic si institutional. AAI vede câteva puncte de divergenta cu scoala din Chicago pe tema esecurilor pietei, pe tema faptului ca monopolurile, întelegerile verticale, preturile de ruinare si activitatile de excludere creeaza stimulente pentru comportament anticoncurential, în privinta impactului nivelurilor ridicate de concentrare, pe tema încrederii în efectele pozitive ale interventiei guvernamentale asupra cresterii competitivitatii economice.
Eficienta Diviziei Antitrust a Departamentului Justitiei, a Unitatii de Concurenta a FTC (Federal Trade Commission), a autoritatilor din cadrul statelor, desi apreciata de AAI ca pozitiva, a fost afectata negativ de constrângeri bugetare si de insuficienta resurselor umane, dar si de o viziune prea liberala, care a slabit controlul fuziunilor si implementarea legislatiei antitrust. AAI nu doreste sa laude sau sa critice neîntemeiat institutiile publice responsabile cu politica concurentei, dar vrea sa contribuie prin expertii sai la perfectionarea politicii antitrust.
In România sarcinile lui Competition Intelligence Unit sunt mai dificile, mai complexe si poate mai numeroase. In primul rând CIU are nevoie de suport financiar adecvat pentru a întreprinde activitati de monitorizare, informare, cercetare. In al doilea rând CIU trebuie sa colaboreze strâns cu alte organizatii neguvernamentale, de genul asociatiilor de protectie a consumatorului, cu institutii publice si agentii guvernamentale. Din pacate rolul fundatiilor si al ONG-urilor nu este foarte important în România si acestea nu se bucura nici de respectul si nici de sprijinul si cooperarea institutiilor publice. CIU va trebui sa promoveze si cultura cooperarii institutionale si crearea unei retele nationale în domeniul supravegherii pietei, politicii concurentei si protectiei consumatorului. CIU va trebui sa dezvolte relatii institutionale cu organizatii similare din UE si SUA. In al treilea rând CIU trebuie sa-si asume de la început rolul de coordonator al activitatilor de supraveghere a pietei, ca o organizatie independenta neinfluentata politic dar nici financiar de cercuri de afaceri interesate, bazându-se pe expertiza cercurilor universitare si academice.
In al patrulea rând implicarea puternica a unei entitati independente de tipul CIU este necesara prin prisma constatarilor relativ recente ale Grupului de Lucru pe Implementarea Politicii Concurentei al Retelei Internationale a Concurentei (Bonn, 2005), care a constatat ca agentiile sau institutiile publice din tarile în curs de dezvoltare si din tarile aflate în tranzitie sunt confruntate cu numeroase probleme. Spre exemplu în România pe plan legislativ exista o armonizare cu acquisul comunitar chiar înainte de aderare, totusi legislatia în domeniul concurentei este în unele cazuri conflictuala cu legislatia din alte domenii. Implementarea adecvata a legislatiei primare si secundare este o alta problema majora. Lipsa cooperarii interinstitutionale între autoritatea responsabila cu concurenta si alte ministere si agentii guvernamentale sau organisme de reglementare conduce la politici incoerente si ineficace.
In cazul României nu putem vorbi de resurse financiare si umane limitate sau insuficiente, ci putem pune în discutie eficienta utilizarii acestor resurse, precum si gradul de experienta, calificare sau competenta a resurselor umane. Programele de training, twinning, seminarii, mese rotunde, alte forme de pregatire sunt utile, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi toate cerintele, mai ales cele pe planul managementului institutional si pe planul dreptului comunitar.
Una din marile deficiente existente în România este cea a rezolvarii disputelor juridice sau a interactiunii autoritatii pe concurenta si a celei pe protectia consumatorilor cu curtile specializate pe dreptul concurentei. Nu avem înca un tribunal specializat pe solutionarea disputelor din acest domeniu, dreptul si jurisprudenta comunitara fiind bine cunoscute doar de unele case de avocatura. Formarea de judecatori si procurori competenti pe problemele concurentei si protectiei consumatorului ramâne o cerinta pe care o poate îndeplini doar Consiliul Superior al Magistraturii si Institutul National de Magistratura.
Crearea unei culturi a concurentei înseamna constientizarea comunitatii de afaceri, agentiilor publice, ONG, mass media, autoritatilor juridice, publicului larg de importanta cunoasterii si respectarii legilor concurentei, precum si a responsabilitatii care le revine pe linia implementarii legislatiei si politicii concurentei pentru asigurarea unui climat normal de dezvoltare economica. Autoritatile din domeniul concurentei trebuie sa reactioneze prompt la solicitarile si informatiile primite din partea persoanelor juridice si fizice. Dezvoltarea culturii concurentei presupune un efort conjugat din partea autoritatilor publice, ONG, mass media prin programe sistematice si bine structurate de diseminare a informatiilor utile pentru toti factorii interesati.
Principalele provocari carora agentiile publice trebuie sa le faca fata ramân cele legate de promovarea culturii concurentei, de coperarea interinstitutionala, de îmbunatatirea radicala a calitatii managementului institutional si strategic.
Competition Intelligence Unit are menirea de a contribui în mod substantial la perfectionarea cadrului institutional si a politicii de supraveghere a pietei si de protectie a consumatorilor din România.
Sursa: Europeana.Ro
Consumatorii români continua sa fie prejudiciati pe scara larga prin întelegerile secrete între firme, abuzuri de pozitie dominanta, achizitii si licitatii publice trucate, diverse practici comerciale incorecte ale producatorilor, distribuitorilor, angrosistilor, detailistilor. Efectele acestor practici se traduc în preturi si tarife exagerate, produse si servicii de slaba calitate sau cu vicii ascunse, service pentru produse electronice si electrocasnice realizat de firme fantoma, refuzul de a negocia preturile sau tarifele cu cumparatorii, produse si servicii vândute fara nici o garantie de calitate sau durata, refuzul de a schimba produsele vândute, produse nocive pentru sanatatea populatiei etc. In timp ce consumatorii sunt prejudiciati în diverse moduri, mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin evidente, unele firme înregistreza profituri record, mult mai mari ca niveluri decât în tarile dezvoltate (tarile de origine pentru firmele multinationale)
In acest context este nevoie de o coordonare mai eficace a activitatii institutiilor, publice si private, pentru o supraveghere a pietei care sa protejeze cu adevarat consumatorii. Monitorizarea pietei interne din România trebuie sa se bazeze atât pe sesizarile cetatenilor sau consumatorilor, pe semnalele presei sau mass media, cât mai ales pe o solida analiza stiintifica efectuata de experti independenti din mediul academic si universitar.
Spre exemplu abordarea economica a articolului 82 privind abuzul de pozitie dominanta înseamna o abordare axata pe efectele procesului concurential si nu pe formele sale. Abordarea economica necesita o examinare atenta a climatului concurential de pe fiecare piata individuala pentru a evalua modul în care strategiile specifice ale firmelor afecteaza bunastarea consumatorilor, efectele practicilor comerciale ale firmelor asupra consumatorilor si tratarea acestor practici prin prisma efectelor lor. Managementul politicii în domeniul abuzului de pozitie dominanta impune organizarea pe categorii de conduita a firmelor, cum sunt preturile de ruinare, discriminarea (explicita sau implicita),rabaturile de fidelitate, conditionarea, aranjamente exclusive, excluderea concurentilor. Spre exemplu preturile foarte mici (chiar sub costuri) practicate pe termen scurt pot avantaja consumatorii, dar pe termen lung pot avea efecte de excludere a concurentilor si afecta negativ consumatorii. Pe de alta parte abordarea preturilor de monopol sau oligopol nu se poate face plecând de la premisa stabilirii unui pret corect (abordare de tip politic sau administrativ).
Identificarea unei practici anticoncurentiale nelegitime trebuie asociata cu cuantificarea daunelor provocate pe baza unei analize bine fundamentata economic.Efectele practicilor pot fi investigate pe baza cercetarilor teoretice si empirice. Se pot folosi modele formale de analiza pentru evaluarea validitatii si consistentei argumentelor privind un anumit efect daunator.
Propunerea de a crea o unitate independenta de supraveghere a pietei, de analiza a tuturor practicilor anticoncurentiale, de cuantificare a efectelor lor si de informare a publicului si a institutiilor publice însarcinate cu protectia consumatorului, care sa fie denumita Competition Intelligence Unit (CIU), ar putea urma modelul existent deja în SUA. The American Antitrust Institute (AAI) este o institutie sau organizatie nonprofit independenta, cu sediul în Washington, implicata în educatie, cercetare, difuzare, lobby. AAI are un website care asigura informatii pertinente despre practicile anticoncurentiale pentru ziaristi, cercetatori, avocati, economisti, oameni de afaceri, alte categorii profesionale interesate, publicul larg. AAI este sustinut financiar prin contributii din partea unor fundatii, firme de avocatura, corporatii, asociatii, persoane fizice, entitati publice (curti juridice), dar nu din partea unor firme cu interese explicite în domeniu. Pâna în 1998 nu a existat o astfel de organizatie de interes public care sa sprijine o politica antitrust mai eficienta si mai agresiva pentru a proteja climatul concurential. AAI a sesizat necesitatea de a ridica gradul de alerta fata de eforturile, uneori subtile, de a dilua rolul politicii antitrust si de a vicia sau distorsiona climatul concurential.
AAI considera ca actualmente nivelul suboptim de implementare a legislatiei antitrust este rezultatul unui lobby efectuat de institutii sofisticate cu caracter conservator, de genul lui Heritage Foundation, American Enterprise Institute, care sunt finantate puternic de mari corporatii si au influenta mare în mediul academic, reusind sa transforme teoria economica liberala într-o ideologie care se opune eforturilor organizatiilor publice si private de a elimina practicile monopoliste si anticoncurentiale. Astfel o parte însemnata a judecatorilor si liderilor de opinie a fost deja influentata în sensul dorit de aceste institutii prestigioase. Pastrând proportiile, în România marile firme au reusit sa reduca la tacere mass media în privinta practicilor anticoncurentiale prin intermediul reclamei, care asigura venituri importante ziarelor, posturilor de radio si TV, nemaivorbind de faptul ca unii patroni de ziare sunt si cunoscuti oameni de afaceri.
Trecând în revista activitatea antitrust din SUA, AAI considera ca în ultimele decenii circumstantele economice s-au modificat si curentele de gândire economica au evoluat din cauza schimbarilor din comertul international, progresului tehnologic rapid, extinderii cunostintelor despre economiile de piata si despre managementul strategic. Politica antitrust a suferit un recul în timpul Administratiei Reagan, dar s-a îmbunatatit pe parcursul Administratiei Bush si Administratiei Clinton. Actuala Administratie Bush s-a axat pe traditiile scolii de gândire din Chicago, care se bucura de un larg suport academic si institutional. AAI vede câteva puncte de divergenta cu scoala din Chicago pe tema esecurilor pietei, pe tema faptului ca monopolurile, întelegerile verticale, preturile de ruinare si activitatile de excludere creeaza stimulente pentru comportament anticoncurential, în privinta impactului nivelurilor ridicate de concentrare, pe tema încrederii în efectele pozitive ale interventiei guvernamentale asupra cresterii competitivitatii economice.
Eficienta Diviziei Antitrust a Departamentului Justitiei, a Unitatii de Concurenta a FTC (Federal Trade Commission), a autoritatilor din cadrul statelor, desi apreciata de AAI ca pozitiva, a fost afectata negativ de constrângeri bugetare si de insuficienta resurselor umane, dar si de o viziune prea liberala, care a slabit controlul fuziunilor si implementarea legislatiei antitrust. AAI nu doreste sa laude sau sa critice neîntemeiat institutiile publice responsabile cu politica concurentei, dar vrea sa contribuie prin expertii sai la perfectionarea politicii antitrust.
In România sarcinile lui Competition Intelligence Unit sunt mai dificile, mai complexe si poate mai numeroase. In primul rând CIU are nevoie de suport financiar adecvat pentru a întreprinde activitati de monitorizare, informare, cercetare. In al doilea rând CIU trebuie sa colaboreze strâns cu alte organizatii neguvernamentale, de genul asociatiilor de protectie a consumatorului, cu institutii publice si agentii guvernamentale. Din pacate rolul fundatiilor si al ONG-urilor nu este foarte important în România si acestea nu se bucura nici de respectul si nici de sprijinul si cooperarea institutiilor publice. CIU va trebui sa promoveze si cultura cooperarii institutionale si crearea unei retele nationale în domeniul supravegherii pietei, politicii concurentei si protectiei consumatorului. CIU va trebui sa dezvolte relatii institutionale cu organizatii similare din UE si SUA. In al treilea rând CIU trebuie sa-si asume de la început rolul de coordonator al activitatilor de supraveghere a pietei, ca o organizatie independenta neinfluentata politic dar nici financiar de cercuri de afaceri interesate, bazându-se pe expertiza cercurilor universitare si academice.
In al patrulea rând implicarea puternica a unei entitati independente de tipul CIU este necesara prin prisma constatarilor relativ recente ale Grupului de Lucru pe Implementarea Politicii Concurentei al Retelei Internationale a Concurentei (Bonn, 2005), care a constatat ca agentiile sau institutiile publice din tarile în curs de dezvoltare si din tarile aflate în tranzitie sunt confruntate cu numeroase probleme. Spre exemplu în România pe plan legislativ exista o armonizare cu acquisul comunitar chiar înainte de aderare, totusi legislatia în domeniul concurentei este în unele cazuri conflictuala cu legislatia din alte domenii. Implementarea adecvata a legislatiei primare si secundare este o alta problema majora. Lipsa cooperarii interinstitutionale între autoritatea responsabila cu concurenta si alte ministere si agentii guvernamentale sau organisme de reglementare conduce la politici incoerente si ineficace.
In cazul României nu putem vorbi de resurse financiare si umane limitate sau insuficiente, ci putem pune în discutie eficienta utilizarii acestor resurse, precum si gradul de experienta, calificare sau competenta a resurselor umane. Programele de training, twinning, seminarii, mese rotunde, alte forme de pregatire sunt utile, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi toate cerintele, mai ales cele pe planul managementului institutional si pe planul dreptului comunitar.
Una din marile deficiente existente în România este cea a rezolvarii disputelor juridice sau a interactiunii autoritatii pe concurenta si a celei pe protectia consumatorilor cu curtile specializate pe dreptul concurentei. Nu avem înca un tribunal specializat pe solutionarea disputelor din acest domeniu, dreptul si jurisprudenta comunitara fiind bine cunoscute doar de unele case de avocatura. Formarea de judecatori si procurori competenti pe problemele concurentei si protectiei consumatorului ramâne o cerinta pe care o poate îndeplini doar Consiliul Superior al Magistraturii si Institutul National de Magistratura.
Crearea unei culturi a concurentei înseamna constientizarea comunitatii de afaceri, agentiilor publice, ONG, mass media, autoritatilor juridice, publicului larg de importanta cunoasterii si respectarii legilor concurentei, precum si a responsabilitatii care le revine pe linia implementarii legislatiei si politicii concurentei pentru asigurarea unui climat normal de dezvoltare economica. Autoritatile din domeniul concurentei trebuie sa reactioneze prompt la solicitarile si informatiile primite din partea persoanelor juridice si fizice. Dezvoltarea culturii concurentei presupune un efort conjugat din partea autoritatilor publice, ONG, mass media prin programe sistematice si bine structurate de diseminare a informatiilor utile pentru toti factorii interesati.
Principalele provocari carora agentiile publice trebuie sa le faca fata ramân cele legate de promovarea culturii concurentei, de coperarea interinstitutionala, de îmbunatatirea radicala a calitatii managementului institutional si strategic.
Competition Intelligence Unit are menirea de a contribui în mod substantial la perfectionarea cadrului institutional si a politicii de supraveghere a pietei si de protectie a consumatorilor din România.
Sursa: Europeana.Ro
Politica de cumpara Duminica???
Politica ne cumpara Duminica!
Cine-si da interesul pentru aceasta?
Am o profunda dezamagire. As putea fi calificat radicalist sau, mai rau, habotnic de cei care nu vor sau nu se straduiesc sa priceapa « ratiunea credintei ». Stim cu totii ca « deosebirea duhurilor » ( I Cor. 12,10) este un dar ales, este expresia muncii duhovnicesti, a smereniei a si a conlucrarii cu harul divin. Mai simplu : dreapta socoteala ; o virtute dupa care alergam constant, dar despre care nu putem spune ca ne-ar caracteriza cu adevarat, intrucat nu reusim intotdeauna in viata sa pastram in echilibru balanta cu talerele faptelor bune si rele, nu reusim sa stabilim mereu echilibru in opinii, solutii, intre bine si rau, la justa valoare, fiind cel mai adesea subiectivi. Dreapta socoteala o pierdem facand concesii. Om fi facand in viata concesii, dar sa nu facem din viata o concesie.
Dezamagirea mea: ziua duminicii ( la momentul de fata ma raportez la 25 noiembrie ) e o zi pe care drept maritorii crestini o inchina cu piosenie sau indiferenta, cu bucurie sau cu sila, intreaga sau cu masura, preaslavitei, atotguvernantei si atotcuprinzatoarei politici romanesti ( pentru ca asta e politica in ziua de azi ). Principial, duminica e “zi de odihna”. Numai citind versetele cap. 2 din Geneza si te odihnesti pios de atata subinteles si continut duhovnicesc al planului divin de a sfinti ziua a saptea, de a sfinti odihna, de a-i da un scop divin. Iar ceea ce e mai cutremurator : odihna o incepe insusi Dumnezeu : « in ziua a saptea s-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut si le-a pus in randuiala » ( vers. 2-3 ). Cutremurator ! Azi omul e dumnezeu ce rastoarna armonia si sensul lucrurilor consfintite prin planul divin. Azi omul hotaraste cand e duminica si cum trebuie sa se odihneasca. De ce ? Pentru ca e guvernat de politica. Duminica nu e zi de odihna, e zi de politica ; cel putin 25 noiembrie asta va fi. Sunt profund consternat sa constat ca-si dau tot interesul pentru calificarea duminicii ca zi a statului toti « de la vladica la opinca », vorba noastra. Cine nu stie azi politica ? Cei fara carte o fac petetic, in felul lor, cu pasiune « rustica”. Cei “dialectici” se trezesc cu ea si se culca cu ea. In schimb : cine stie sau cunoaste cu adevarat taina credintei ortodoxe, sensul si rostul duminicii ? …
E pacat, dureros, trist, amarnic sa constati ca o zi pe care trebuie sa o petreci in rugaciune, in meditatie, o zi pe care trebuie sa o dedici mai mult linistirii sufletului, cultivarii virtutii, apropierii de frati si impacarii cu vrajmasii de peste saptamana, devine o zi inchinata politicii. O politica, in fond rasiala, deoarece suprima valentele credintei crestine care pretuieste duminica, sacrifica interesul spiritual al duminicii in schimbul celui lumesc. O politica ce nu apropie, ci destrama ( analitic : alegerile pentru fotoliile europene par sfioase, dar impart umanitatea, fiind bazata pe diferente si divergente de politici si opinii ; pe cand referendumul desi promite schimbare in bine, e de fapt rodul discordiei, urii si a altor pacate ).
Ei … dar nu asta ma doare atat de tare cat faptul ca pentru dedicarea duminicii in slujba statului, a patriotismului, a politicii si a prilejului de a ne exercita supremul drept de a vota (grandiomanism sec ) isi dau concursul preoti si preotese. Unele amvoane* ( atentie : unele !) aproape ca poarta banere propagandistice, iar sotiile cucernicilor fac act de prezenta cu atata inflacarare in circumscriptiile electorale, fie in calitate de presedinti, fie referenzi, fie … Dureros. Preotul in biserica, gustand flacara vesniciei, preoteasa la urne … in slujba cui ? Ma imaginez adresand o intrebare simpla si justa: “alegeti sa participati la Sf. Liturghie, sa gustati anticipat slava Imparatiei ceresti, sau sa participati la construirea patriotica a clasei politice prin implicare in activitatea de circumscriptii, sa puneti stampile, sa supravegheati urne, sa semnati fise etc ? Raspundeti d-voastra.
Preoti si preotese ! « Nimeni nu poate sluji la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalat il va iubi… nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. » ( Matei 6,24 ). Aveti ispite ? va supara primarul, insista ? Va impinge de la spate ? Nicio problema : « daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l, caci mai de folos este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena. » ( Matei 5,29 ). Probabil ca se vor motiva fiecare : primarul m-a chemat, am fost repartizat, m-au rugat ca atata dragoste…. Ca datoria de cetateni e de luni pana duminica inclusiv, ca se plateste etc. Merita insa ? La urma urmei e un act benevol, nici nu intra in vreo atributiune de serviciu pentru majoritatea. Marturisirea lui Hristos nu tine cont de relatii, statut social sau functie. « Cel ce se va rusina de mine inaintea oamenilor, si Eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui Meu ! »
Nu realizati ca statul sfideaza Biserica ? La urma urmei, se bazeaza pe un siretlic : motivatia alegerii duminicii e financiara si politica, in acelasi timp. Alegerile s-ar putea organiza peste saptamana, dar se pierde o multime de bani, si inca multi. Duminica e zi libera, asa ca profitul e maxim. In plus : peste saptamana e greu sa mobilizezi alegatorii, e de inteles de ce. De parca obiectul alegerilor a r fi chiar atat de motivant. Imi aduc aminte ca la referendumul de suspendare a presedintelui Basescu, Biserica Adventista a cerut cu insistenta amanarea alegerilor pentru o alta zi in afara sambetei in care urma sa se organizeze. Au amenintat chiar cu plangeri la insitutiile europene. Firesc ca nu au rezolvat nimic, dar au realizat dimensiunea « zilei de odihna », constiinta fiindu-le impacata. Pentru noi cat de impacata e, mai ales ca ne falim atat de des cu faptul ca suntem 85% ortodocsi, si inca majoritari. Ar fi un act indraznet din partea prelatilor eclesiastici sa solicite « respectuos » Guvernului, pretuirea duminicii, ca doar tot ortodocsii voteaza in majoritate.
Asadar, preoti si preotese : sfintiti duminica prin rugaciune. Frati si surori : gustati sfintenia odihnei, prin rugaciune. Guvern al Romaniei : fii fara grija, mania Domnului va nimici orice impotrivitor !
« Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara, care savarsiti faptele legii Domnului; cautati dreptatea, cautati smerenia; poate veti fi feriti de ziua maniei Domnului.” - Sofonie 2,3.
Cine-si da interesul pentru aceasta?
Am o profunda dezamagire. As putea fi calificat radicalist sau, mai rau, habotnic de cei care nu vor sau nu se straduiesc sa priceapa « ratiunea credintei ». Stim cu totii ca « deosebirea duhurilor » ( I Cor. 12,10) este un dar ales, este expresia muncii duhovnicesti, a smereniei a si a conlucrarii cu harul divin. Mai simplu : dreapta socoteala ; o virtute dupa care alergam constant, dar despre care nu putem spune ca ne-ar caracteriza cu adevarat, intrucat nu reusim intotdeauna in viata sa pastram in echilibru balanta cu talerele faptelor bune si rele, nu reusim sa stabilim mereu echilibru in opinii, solutii, intre bine si rau, la justa valoare, fiind cel mai adesea subiectivi. Dreapta socoteala o pierdem facand concesii. Om fi facand in viata concesii, dar sa nu facem din viata o concesie.
Dezamagirea mea: ziua duminicii ( la momentul de fata ma raportez la 25 noiembrie ) e o zi pe care drept maritorii crestini o inchina cu piosenie sau indiferenta, cu bucurie sau cu sila, intreaga sau cu masura, preaslavitei, atotguvernantei si atotcuprinzatoarei politici romanesti ( pentru ca asta e politica in ziua de azi ). Principial, duminica e “zi de odihna”. Numai citind versetele cap. 2 din Geneza si te odihnesti pios de atata subinteles si continut duhovnicesc al planului divin de a sfinti ziua a saptea, de a sfinti odihna, de a-i da un scop divin. Iar ceea ce e mai cutremurator : odihna o incepe insusi Dumnezeu : « in ziua a saptea s-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa s-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut si le-a pus in randuiala » ( vers. 2-3 ). Cutremurator ! Azi omul e dumnezeu ce rastoarna armonia si sensul lucrurilor consfintite prin planul divin. Azi omul hotaraste cand e duminica si cum trebuie sa se odihneasca. De ce ? Pentru ca e guvernat de politica. Duminica nu e zi de odihna, e zi de politica ; cel putin 25 noiembrie asta va fi. Sunt profund consternat sa constat ca-si dau tot interesul pentru calificarea duminicii ca zi a statului toti « de la vladica la opinca », vorba noastra. Cine nu stie azi politica ? Cei fara carte o fac petetic, in felul lor, cu pasiune « rustica”. Cei “dialectici” se trezesc cu ea si se culca cu ea. In schimb : cine stie sau cunoaste cu adevarat taina credintei ortodoxe, sensul si rostul duminicii ? …
E pacat, dureros, trist, amarnic sa constati ca o zi pe care trebuie sa o petreci in rugaciune, in meditatie, o zi pe care trebuie sa o dedici mai mult linistirii sufletului, cultivarii virtutii, apropierii de frati si impacarii cu vrajmasii de peste saptamana, devine o zi inchinata politicii. O politica, in fond rasiala, deoarece suprima valentele credintei crestine care pretuieste duminica, sacrifica interesul spiritual al duminicii in schimbul celui lumesc. O politica ce nu apropie, ci destrama ( analitic : alegerile pentru fotoliile europene par sfioase, dar impart umanitatea, fiind bazata pe diferente si divergente de politici si opinii ; pe cand referendumul desi promite schimbare in bine, e de fapt rodul discordiei, urii si a altor pacate ).
Ei … dar nu asta ma doare atat de tare cat faptul ca pentru dedicarea duminicii in slujba statului, a patriotismului, a politicii si a prilejului de a ne exercita supremul drept de a vota (grandiomanism sec ) isi dau concursul preoti si preotese. Unele amvoane* ( atentie : unele !) aproape ca poarta banere propagandistice, iar sotiile cucernicilor fac act de prezenta cu atata inflacarare in circumscriptiile electorale, fie in calitate de presedinti, fie referenzi, fie … Dureros. Preotul in biserica, gustand flacara vesniciei, preoteasa la urne … in slujba cui ? Ma imaginez adresand o intrebare simpla si justa: “alegeti sa participati la Sf. Liturghie, sa gustati anticipat slava Imparatiei ceresti, sau sa participati la construirea patriotica a clasei politice prin implicare in activitatea de circumscriptii, sa puneti stampile, sa supravegheati urne, sa semnati fise etc ? Raspundeti d-voastra.
Preoti si preotese ! « Nimeni nu poate sluji la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalat il va iubi… nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. » ( Matei 6,24 ). Aveti ispite ? va supara primarul, insista ? Va impinge de la spate ? Nicio problema : « daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l, caci mai de folos este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena. » ( Matei 5,29 ). Probabil ca se vor motiva fiecare : primarul m-a chemat, am fost repartizat, m-au rugat ca atata dragoste…. Ca datoria de cetateni e de luni pana duminica inclusiv, ca se plateste etc. Merita insa ? La urma urmei e un act benevol, nici nu intra in vreo atributiune de serviciu pentru majoritatea. Marturisirea lui Hristos nu tine cont de relatii, statut social sau functie. « Cel ce se va rusina de mine inaintea oamenilor, si Eu ma voi rusina de el inaintea Tatalui Meu ! »
Nu realizati ca statul sfideaza Biserica ? La urma urmei, se bazeaza pe un siretlic : motivatia alegerii duminicii e financiara si politica, in acelasi timp. Alegerile s-ar putea organiza peste saptamana, dar se pierde o multime de bani, si inca multi. Duminica e zi libera, asa ca profitul e maxim. In plus : peste saptamana e greu sa mobilizezi alegatorii, e de inteles de ce. De parca obiectul alegerilor a r fi chiar atat de motivant. Imi aduc aminte ca la referendumul de suspendare a presedintelui Basescu, Biserica Adventista a cerut cu insistenta amanarea alegerilor pentru o alta zi in afara sambetei in care urma sa se organizeze. Au amenintat chiar cu plangeri la insitutiile europene. Firesc ca nu au rezolvat nimic, dar au realizat dimensiunea « zilei de odihna », constiinta fiindu-le impacata. Pentru noi cat de impacata e, mai ales ca ne falim atat de des cu faptul ca suntem 85% ortodocsi, si inca majoritari. Ar fi un act indraznet din partea prelatilor eclesiastici sa solicite « respectuos » Guvernului, pretuirea duminicii, ca doar tot ortodocsii voteaza in majoritate.
Asadar, preoti si preotese : sfintiti duminica prin rugaciune. Frati si surori : gustati sfintenia odihnei, prin rugaciune. Guvern al Romaniei : fii fara grija, mania Domnului va nimici orice impotrivitor !
« Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara, care savarsiti faptele legii Domnului; cautati dreptatea, cautati smerenia; poate veti fi feriti de ziua maniei Domnului.” - Sofonie 2,3.
Google friendly add-on domains
Google friendly add-on domains
Add-on domains
Sunt domenii obisnuite (e.g. .com, .org etc.) inregistrate pe calea absolut obisnuita, care insa sunt “deservite” de Domain Name Serverele (DNS) folosite si de un alt domeniu/website, sa-i zicem cel “principal”, caruia aceste domenii “add-on” i se vor “adauga”. Obligatoriu, la inregistrare unui domeniu vizat pentru a fi add-on (sau ulterior), DNS-urile trebuie setate la cele ale domeniului principal. Avantajul lor principal consta in “cost reduction”: gazduirea a mai multe site-uri cu domenii separate pe acelasi cont de hosting.
Scop
Reducerea costurilor de hosting, concomitent cu armonizarea cu motoarele de cautare
Prescurtari/notatii in acest tutorial
“siteunu.com” = site-ul principal/initial, deja gazduit
“sitedoi.org” = domeniul add-on
“{,}”=optional/comentariu
Conditii/instrumente necesare in acest tutorial
1. Webhost pe Apache, .htaccess activat, preferabil cu cPanel instalat.
2. RewriteEngine (mod_rewrite) instalat
3. Cont de hosting care permite domenii add-on.
Add-on domain setup
In cPanel -> “Addon Domains” -> completare domeniu add-on cu “sitedoi.org”; completare “username/directory/subdomain” cu “sitedoi” (merge orice alt nume, dar e de preferat asa, pt. a nu-ti prinde urechile dupa aceea).
In acest moment veti avea:
Subdomeniul “sitedoi.siteunu.com”
Directorul “siteunu.com/sitedoi”
infiintate si utilizabile. La aceste adrese, vizitatorul va gasi continutul directorului “sitedoi”, pe care il accesati prin FTP exact ca pe orice alt director de pe serverul vostru.
Dupa updatarea DNS-urilor, vizitatorii vor putea accesa continutul directorului “sitedoi” direct la adresa “http://{www.}sitedoi.org”.
De retinut: fiind gazduit pe acelasi server, domeniul add-on “sitedoi.org” va fi locat la acelasi IP ca si “siteunu.com”. Pe vizitatorul uman asta il lasa rece. Nu si pe Googlebot.
Add-on domain - intrari multiple?!
Da. In acest moment, orice vizitator (fie el om sau search bot), poate accesa continutul site-ului “sitedoi.org” (adica continutul directorului “sitedoi” de pe serverul care gazduieste “siteunu.com”) in trei feluri distincte:
1. ca subdomeniu al siteunu.com: http://{www.}sitedoi.siteunu.com
2. ca director al siteunu.com: http://{www.}siteunu.com/sitedoi
3. direct: http://{www.}sitedoi.org
Add-on domain - duplicate content in Google?!
Da. Daca nu continuati configurarea ca mai jos.
Googlebot “vede” “sitedoi.org” si “siteunu.com/sitedoi” ca resurse separate, cu content 100% duplicat. E logic si clar. La fel de clar, aceasta problema trebuie rezolvata. De asemenea, Googlebot poate gasi in “siteunu.com” un folder cu continut absolut fara legatura cu tema “siteunu.com” (normal, nu faci un domain add-on pt. un site pe aceeasi tema). Clar, nici asta nu e bine. Plus, nimeni nu vrea ca noul sau “sitedoi.org” sa poata fi accesat ca “sitedoi.siteunu.com”.
Solutie: 301 permanent redirect, Google friendly, in fisierul .htaccess din directorul “sitedoi”. In cPanel -> “Redirects”, redirecteaza “http://{www.}siteunu.com/sitedoi” catre “sitedoi.org”. Apoi, cPanel -> “Subdomain”, alege “sitedoi.siteunu.com” si “Setup redirection” catre “sitedoi.org”.
Din acest moment, orice vizitator uman sau bot care va intra pe
“http://sitedoi.siteunu.com” sau
“http://siteunu.com/sitedoi”,
va intampina un redirect permanent 301 (”prietenos”) si va fi “dus” instantaneu pe “sitedoi.org”, adresa care va apare in address bar-ul browser-ului si, mai important, in indexul motorului de cautare. Fisierul .htaccess generat in directorul “sitedoi” va arata asa:
Citat:
RewriteEngine on
RewriteCond %{HTTP_HOST} ^sitedoi.siteunu.com$ [OR]
RewriteCond %{HTTP_HOST} ^www.siteunu.sitedoi.com$
RewriteRule ^(.*)$ http://www.sitedoi.org [R=301,L]
In traducere, “daca intra careva aici cu “sitedoi” ca nume de subdomeniu sau de director al “siteunu”, in loc de “http://{www.}sitedoi.org”, il trimit permanent la http://www.sitedoi.org”. In caz ca nu aveti cPanel, acest .htaccess poate fi introdus manual, normal, cu modificarile de rigoare.
Add-on domains, si mai prietenos cu Google
Exista situatii (diverse lipsuri usoare in configurarea unui cont) in care Googlebot va putea vedea ca index “siteunu.com”, “vazand” asadar si directorul “sitedoi”, pe care s-ar putea sa-l vrea indexat. Dupa pasul de mai sus, va fi redirectat prietenos spre “sitedoi.org”. Totusi, ca masura suplimentara si pentru a nu lasa nimic la voia intamplarii, n-ar fi rau de adaugat in “robots.txt” din radacina “siteunu.com”:
Citat:
Disallow:/sitedoi/
La final, folositi un spider simulator pentru a verifica toate cele trei adrese. Singura care trebuie sa “ofere” continut e “sitedoi.org”. Celelalte doua trebuie sa “emita” un 301 permanent redirect. Astfel, veti avea un domeniu nou (add-on-ul), gazduit pe aceeasi bani, cu continut unic, neduplicat pe adresa originala.
Atentie! O data ce aveti mai multe site-uri pe domenii add-on, dintre care unul-doua cu un PageRank bun, va poate veni ideea de a le “lega”, prin link-uri sau link exchange, pentru PR transfer. Nerecomandat. Bot-ul verifica sistematic IP-ul si IP range-ul. Nu uitati ca domeniile add-on sunt locate pe un singur server, deci un singur IP, si ca, tipic, apartin aceluiasi individ/grup. Este posibila o penalizare pentru link-uri (de) pe acelasi IP sau chiar IP range, ca pentru orice alta chestie pe care Google o considera “neortodoxa”.
Sper sa va fie de ajutor si ii invit pe cei mai versati in server administration sa faca necesarele corectii.
Numai bine.
Add-on domains
Sunt domenii obisnuite (e.g. .com, .org etc.) inregistrate pe calea absolut obisnuita, care insa sunt “deservite” de Domain Name Serverele (DNS) folosite si de un alt domeniu/website, sa-i zicem cel “principal”, caruia aceste domenii “add-on” i se vor “adauga”. Obligatoriu, la inregistrare unui domeniu vizat pentru a fi add-on (sau ulterior), DNS-urile trebuie setate la cele ale domeniului principal. Avantajul lor principal consta in “cost reduction”: gazduirea a mai multe site-uri cu domenii separate pe acelasi cont de hosting.
Scop
Reducerea costurilor de hosting, concomitent cu armonizarea cu motoarele de cautare
Prescurtari/notatii in acest tutorial
“siteunu.com” = site-ul principal/initial, deja gazduit
“sitedoi.org” = domeniul add-on
“{,}”=optional/comentariu
Conditii/instrumente necesare in acest tutorial
1. Webhost pe Apache, .htaccess activat, preferabil cu cPanel instalat.
2. RewriteEngine (mod_rewrite) instalat
3. Cont de hosting care permite domenii add-on.
Add-on domain setup
In cPanel -> “Addon Domains” -> completare domeniu add-on cu “sitedoi.org”; completare “username/directory/subdomain” cu “sitedoi” (merge orice alt nume, dar e de preferat asa, pt. a nu-ti prinde urechile dupa aceea).
In acest moment veti avea:
Subdomeniul “sitedoi.siteunu.com”
Directorul “siteunu.com/sitedoi”
infiintate si utilizabile. La aceste adrese, vizitatorul va gasi continutul directorului “sitedoi”, pe care il accesati prin FTP exact ca pe orice alt director de pe serverul vostru.
Dupa updatarea DNS-urilor, vizitatorii vor putea accesa continutul directorului “sitedoi” direct la adresa “http://{www.}sitedoi.org”.
De retinut: fiind gazduit pe acelasi server, domeniul add-on “sitedoi.org” va fi locat la acelasi IP ca si “siteunu.com”. Pe vizitatorul uman asta il lasa rece. Nu si pe Googlebot.
Add-on domain - intrari multiple?!
Da. In acest moment, orice vizitator (fie el om sau search bot), poate accesa continutul site-ului “sitedoi.org” (adica continutul directorului “sitedoi” de pe serverul care gazduieste “siteunu.com”) in trei feluri distincte:
1. ca subdomeniu al siteunu.com: http://{www.}sitedoi.siteunu.com
2. ca director al siteunu.com: http://{www.}siteunu.com/sitedoi
3. direct: http://{www.}sitedoi.org
Add-on domain - duplicate content in Google?!
Da. Daca nu continuati configurarea ca mai jos.
Googlebot “vede” “sitedoi.org” si “siteunu.com/sitedoi” ca resurse separate, cu content 100% duplicat. E logic si clar. La fel de clar, aceasta problema trebuie rezolvata. De asemenea, Googlebot poate gasi in “siteunu.com” un folder cu continut absolut fara legatura cu tema “siteunu.com” (normal, nu faci un domain add-on pt. un site pe aceeasi tema). Clar, nici asta nu e bine. Plus, nimeni nu vrea ca noul sau “sitedoi.org” sa poata fi accesat ca “sitedoi.siteunu.com”.
Solutie: 301 permanent redirect, Google friendly, in fisierul .htaccess din directorul “sitedoi”. In cPanel -> “Redirects”, redirecteaza “http://{www.}siteunu.com/sitedoi” catre “sitedoi.org”. Apoi, cPanel -> “Subdomain”, alege “sitedoi.siteunu.com” si “Setup redirection” catre “sitedoi.org”.
Din acest moment, orice vizitator uman sau bot care va intra pe
“http://sitedoi.siteunu.com” sau
“http://siteunu.com/sitedoi”,
va intampina un redirect permanent 301 (”prietenos”) si va fi “dus” instantaneu pe “sitedoi.org”, adresa care va apare in address bar-ul browser-ului si, mai important, in indexul motorului de cautare. Fisierul .htaccess generat in directorul “sitedoi” va arata asa:
Citat:
RewriteEngine on
RewriteCond %{HTTP_HOST} ^sitedoi.siteunu.com$ [OR]
RewriteCond %{HTTP_HOST} ^www.siteunu.sitedoi.com$
RewriteRule ^(.*)$ http://www.sitedoi.org [R=301,L]
In traducere, “daca intra careva aici cu “sitedoi” ca nume de subdomeniu sau de director al “siteunu”, in loc de “http://{www.}sitedoi.org”, il trimit permanent la http://www.sitedoi.org”. In caz ca nu aveti cPanel, acest .htaccess poate fi introdus manual, normal, cu modificarile de rigoare.
Add-on domains, si mai prietenos cu Google
Exista situatii (diverse lipsuri usoare in configurarea unui cont) in care Googlebot va putea vedea ca index “siteunu.com”, “vazand” asadar si directorul “sitedoi”, pe care s-ar putea sa-l vrea indexat. Dupa pasul de mai sus, va fi redirectat prietenos spre “sitedoi.org”. Totusi, ca masura suplimentara si pentru a nu lasa nimic la voia intamplarii, n-ar fi rau de adaugat in “robots.txt” din radacina “siteunu.com”:
Citat:
Disallow:/sitedoi/
La final, folositi un spider simulator pentru a verifica toate cele trei adrese. Singura care trebuie sa “ofere” continut e “sitedoi.org”. Celelalte doua trebuie sa “emita” un 301 permanent redirect. Astfel, veti avea un domeniu nou (add-on-ul), gazduit pe aceeasi bani, cu continut unic, neduplicat pe adresa originala.
Atentie! O data ce aveti mai multe site-uri pe domenii add-on, dintre care unul-doua cu un PageRank bun, va poate veni ideea de a le “lega”, prin link-uri sau link exchange, pentru PR transfer. Nerecomandat. Bot-ul verifica sistematic IP-ul si IP range-ul. Nu uitati ca domeniile add-on sunt locate pe un singur server, deci un singur IP, si ca, tipic, apartin aceluiasi individ/grup. Este posibila o penalizare pentru link-uri (de) pe acelasi IP sau chiar IP range, ca pentru orice alta chestie pe care Google o considera “neortodoxa”.
Sper sa va fie de ajutor si ii invit pe cei mai versati in server administration sa faca necesarele corectii.
Numai bine.
Raceala si aberatii si viitor
De cate ori ati racit pana acum? Probabil de nenumarate ori…si probabil nu ati tinut nicodata socoteala … insa ati reusit sa tineti minte ca daca raciti puternic stati la pat o saptamana sau doua… Avand in vedere ca eu am fost bolnava si am avut probleme cu plamanii…probleme care uneori apar, am cam tinut minte de fiecare data cand am avut o raceala puternica… si, din pacate, acum sunt iar racita!!! E ingrozitor …efectiv ai impresia ca te doare carnea pe tine…simti fiecare muschi din corp cum se misca si il simti greu…Si daca incerc sa stau nemiscata …durerea tot persista… dar sa spunem ca “faza asta” nu ar conta foarte pentru cineva ca mine, care in general lucreaza de acasa si nu are contact foarte des cu lumea de afara. Insa, am senzatia, ca raceala asta parca mi-a virusat si mintea, nu doar corpul. Imi e foarte greu sa ma concentrez si sa reusesc sa scot o idee buna pentru un design! Asa ca incep sa aberez…Spre exemplu m-am trezit de dimineata foarte obosita dupa ce o noapte intreaga am filozofat cu mine insumi (chestie pe care o fac destul de des)…
Imi imaginez …cateodata…cum ar fi daca web design-ul si grafica web ar ajunge la rangul picturilor. Cum ar fi daca s-ar face expozitii de grafica web la Galeria Artelor din Bucuresti ? Cum ar fi daca s-ar deschide un muzeu dedicat graficii pe internet? Cum ar fi daca fiecare web grafician ar fi vazut ca un pictor ? Oare munca noastra ar fi mai apreciata dupa ce murim? Ce?…voi nu ati observat ca mai toti pictorii devin cunoscuti si picturile lor inestimabile abia dupa ce crapa? Va dati seama cata vointa au oamenii astia? Sa luam cazul Luchian …ca de el stiu mai multe avand in vedere ca e din familie…La o expozitie de prin 1905 doar Grigorescu a cumparat un tablou…dupa moartea sa, pe vremea comunismului, stiu ca in casa unor membrii din familia Luchian au intrat x sau y si le-au ridicat tablourile iar acum tablourile sunt vandute la mii de euro. Cum ar fi daca si grafica web ar avea valori d’astea? Va puteti imagina? Cum ar fi daca un web designer face x site dar da doar dreptul de folosinta a respectivei grafici doar pentru o anumita perioada? Oare ar fi posibil? Si daca da? Ce consecinte ar avea o asemenea perspectiva?
Pictura, din pacate, nu mai are valoarea care o avea acum ceva ani buni in urma. Acum cand intru in casa lui x sau y (in general tineri) nu vad tablouri expuse pe perete ci afise, postere, poze…sau nimic. Ne-am modernizat atat de mult incat nu mai apreciem spiritul creativ si am devenit atat de practici incat preferam sa punem pe frigider un magnet cu o foaie cu lista “TO DO” decat sa dam bani pe un tablou. Probabil modernitatea viruseaza spiritul creativ si dotat cu imaginatie catre lumea visurilor si a inconstientului. Modernitatea aduce in frunte spiritul practic si inventeaza utilul - cuptorul, microundele, televizorul, mobilul, calculatorul. Probabil ca graficientii web sunt cei care in trecut, fara existenta calculatorului, ar fi fost pictori. Mama mi-a dat peste mana cand am pus pensula in mana si am inceput sa fac desene pe care diriginta la expunea in scoala(171). Intre-un fel i-am dat dreptate… probabil as fi murit de foame cu pictura si doar copii mei ar fi fost “bogati” (paradoxul… doar nu pentru generatia care vine lucram atat?).
Am inventat creionul si am uitat de penita cu cernela.
Am inventat calculatorul si am uitat de masina de scris.
Am inventat e-mail-ul si am uitat de scrisorile postale.
Am inventat mobilul si am uitat codul Morse.
Am inventat grafica web …oare vom uita si pictura?
Oare ce viitor va avea pictura in fata graficii web? In momentul in care pictura va fi inlocuita de grafica web , ce standarde se vor aplica graficii? Oare ce viitor si ce cerinte se vor cere unui grafician web?…sunt intrebari la care putem medita(mai ales noi, graficienii,) …si raspunsuri care, probabil, intr-un viitor, se vor adeveri….
Imi imaginez …cateodata…cum ar fi daca web design-ul si grafica web ar ajunge la rangul picturilor. Cum ar fi daca s-ar face expozitii de grafica web la Galeria Artelor din Bucuresti ? Cum ar fi daca s-ar deschide un muzeu dedicat graficii pe internet? Cum ar fi daca fiecare web grafician ar fi vazut ca un pictor ? Oare munca noastra ar fi mai apreciata dupa ce murim? Ce?…voi nu ati observat ca mai toti pictorii devin cunoscuti si picturile lor inestimabile abia dupa ce crapa? Va dati seama cata vointa au oamenii astia? Sa luam cazul Luchian …ca de el stiu mai multe avand in vedere ca e din familie…La o expozitie de prin 1905 doar Grigorescu a cumparat un tablou…dupa moartea sa, pe vremea comunismului, stiu ca in casa unor membrii din familia Luchian au intrat x sau y si le-au ridicat tablourile iar acum tablourile sunt vandute la mii de euro. Cum ar fi daca si grafica web ar avea valori d’astea? Va puteti imagina? Cum ar fi daca un web designer face x site dar da doar dreptul de folosinta a respectivei grafici doar pentru o anumita perioada? Oare ar fi posibil? Si daca da? Ce consecinte ar avea o asemenea perspectiva?
Pictura, din pacate, nu mai are valoarea care o avea acum ceva ani buni in urma. Acum cand intru in casa lui x sau y (in general tineri) nu vad tablouri expuse pe perete ci afise, postere, poze…sau nimic. Ne-am modernizat atat de mult incat nu mai apreciem spiritul creativ si am devenit atat de practici incat preferam sa punem pe frigider un magnet cu o foaie cu lista “TO DO” decat sa dam bani pe un tablou. Probabil modernitatea viruseaza spiritul creativ si dotat cu imaginatie catre lumea visurilor si a inconstientului. Modernitatea aduce in frunte spiritul practic si inventeaza utilul - cuptorul, microundele, televizorul, mobilul, calculatorul. Probabil ca graficientii web sunt cei care in trecut, fara existenta calculatorului, ar fi fost pictori. Mama mi-a dat peste mana cand am pus pensula in mana si am inceput sa fac desene pe care diriginta la expunea in scoala(171). Intre-un fel i-am dat dreptate… probabil as fi murit de foame cu pictura si doar copii mei ar fi fost “bogati” (paradoxul… doar nu pentru generatia care vine lucram atat?).
Am inventat creionul si am uitat de penita cu cernela.
Am inventat calculatorul si am uitat de masina de scris.
Am inventat e-mail-ul si am uitat de scrisorile postale.
Am inventat mobilul si am uitat codul Morse.
Am inventat grafica web …oare vom uita si pictura?
Oare ce viitor va avea pictura in fata graficii web? In momentul in care pictura va fi inlocuita de grafica web , ce standarde se vor aplica graficii? Oare ce viitor si ce cerinte se vor cere unui grafician web?…sunt intrebari la care putem medita(mai ales noi, graficienii,) …si raspunsuri care, probabil, intr-un viitor, se vor adeveri….
Ce trebuie stiut (WebDesign)
Te-ai trezit intr-o zi si ai zis …”vreau sa fac un site“… bravo! Dar de unde sa incepi? Deschizi calculatorul nerabdator … intri pe google sau yahoo… ca deh sunt motoarele de cautare cele mai bune ….si cauti …dar ce? hmmm… cauti “web design“… surprins observi liste intregi de firme de web design care cer preturi poate unele cam piperate pentru buzunarul tau…. hmmm…dar nu asta vroiai … cauti”vreau sa invat sa fac un site“… si iar surprins gasesti listat foarte multe forumuri cu multi “web designeri” care discuta de “template”, “layout”, “action script”… ha? ce-i asta?
Nu te panica !
Faptul ca ai inceput sa cauti …ca te interesezi … sa te obisnuiesti cu termeni ce apartin designului pentru Internet …este un inceput !
Imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de primele mele incercari in web design si rad… Atuu-ul pe care voi il aveti acum si eu nu-l aveam este ca doar cu o simpla cautare pe google.ro gasiti bloguri in limba romana de cum sa va apucati de web design si tutoriale web design in limba romana.
Totusi inainte de a face o gramada de cautari v-as recomanda sa luati un pix si o foaie(sau viitorul vostru caietel de notite web design) si sa incepeti sa puneti pe foaie ce anume vreti sa stiti. Acum … nu va apucati sa scrieti cu litere de tipar “TOT”, ci fiti realisti. Spre exemplu vreti sa va axati catre web design si mai tarziu catre web development. Bun. Ce trebuie sa cunoasteti in acest domeniu? O lista ar putea cuprinde
HTML
Dreamweaver
CSS
Fireworks
Photoshop
Swish
Flash
Corel
GIMP
Illustrator
etc
Apoi…ganditi-va la un template si la cum ati vrea sa arate site-ul dvs
Template-ul este forma de baza (sablonul) pe care se construieste viitorul site.
Dupa ce ati construit o structura de genu prima pagina, pagina despre mine, pagina de contact cautati in tutorialele mele articole despre css si dreamweaver…apoi usor usor o sa simtiti nevoia de cunostinte cat mai avansate si veti sti ce fel/ce anume de cautari sa executati pe google.
O vaianta ar fi sa incepti cu Photoshop- daca aveti programul, avand in vedere ca site-urile in ziua de azi sunt create dupa standardele web 2.0. Si apoi sa incercati layout-ul construit in photoshop sa-l transformati intr-un template functionabil si potrivit ceintelor/dorintelor voastre, deci sa va apucati de css si dreamweaver.
Bafta
Nu te panica !
Faptul ca ai inceput sa cauti …ca te interesezi … sa te obisnuiesti cu termeni ce apartin designului pentru Internet …este un inceput !
Imi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de primele mele incercari in web design si rad… Atuu-ul pe care voi il aveti acum si eu nu-l aveam este ca doar cu o simpla cautare pe google.ro gasiti bloguri in limba romana de cum sa va apucati de web design si tutoriale web design in limba romana.
Totusi inainte de a face o gramada de cautari v-as recomanda sa luati un pix si o foaie(sau viitorul vostru caietel de notite web design) si sa incepeti sa puneti pe foaie ce anume vreti sa stiti. Acum … nu va apucati sa scrieti cu litere de tipar “TOT”, ci fiti realisti. Spre exemplu vreti sa va axati catre web design si mai tarziu catre web development. Bun. Ce trebuie sa cunoasteti in acest domeniu? O lista ar putea cuprinde
HTML
Dreamweaver
CSS
Fireworks
Photoshop
Swish
Flash
Corel
GIMP
Illustrator
etc
Apoi…ganditi-va la un template si la cum ati vrea sa arate site-ul dvs
Template-ul este forma de baza (sablonul) pe care se construieste viitorul site.
Dupa ce ati construit o structura de genu prima pagina, pagina despre mine, pagina de contact cautati in tutorialele mele articole despre css si dreamweaver…apoi usor usor o sa simtiti nevoia de cunostinte cat mai avansate si veti sti ce fel/ce anume de cautari sa executati pe google.
O vaianta ar fi sa incepti cu Photoshop- daca aveti programul, avand in vedere ca site-urile in ziua de azi sunt create dupa standardele web 2.0. Si apoi sa incercati layout-ul construit in photoshop sa-l transformati intr-un template functionabil si potrivit ceintelor/dorintelor voastre, deci sa va apucati de css si dreamweaver.
Bafta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)